Marc-Antoine Jullien

Înainte de a putea începe scurta incursiune în viața și opera lui Marc-Atoine, este necesară o înțelegere mai clară a domeniului pe care acesta l-a revoluționat: pedagogia comparată.

Așa cum o arată și denumirea disciplinei, metoda principală de analiză este comparația (lat. comparațio - „analogie”, „raport”, „confruntare”), operație logică prin care se raportează două sau mai multe obiecte, mulțimi, sisteme în vederea determinării asemănării sau deosebirii lor calitative, cantitative sau structurale. Abordarea comparativă s-a dovedit a fi pentru domeniul educațional, ca și pentru alte domenii de cunoaștere (de exemplu literatura comparată, dreptul comparat, anatomia comparată etc.) deosebit de benefica întrucât a dat posibilitatea unei mai autentice cunoașteri a determinațiilor general-umane ale actului educațional.

Este bine cunoscut faptul că fiecare națiune, fiecare țară își configurează o anumită modalitate de „a face” educație, de a forma personalități responsabile în funcție de specificul sau psiho-socio-cultural și de scopurile pe care le urmărește. Acest fapt nu a împiedicat însa și împrumuturile, „adopțiile” în materie de educație între țări, atunci când s-a constatat că procedându-se astfel se va grăbi procesul de aplicare a unor practici educaționale care și-au dovedit pe deplin eficienta.

Așadar, putem spune că educația comparată este un domeniu academic bine definit care studiază educația dintr-o țară sau un grup de țări, folosind date și cunoștințe extrase din practicile și situația din altă țară sau țări.1

Dar, dacă dorim să ajungem la începuturile acestei discipline, dacă facem mai multe căutări în acest sens, inevitabil vom da peste numele lui Marc-Antoine Jullien (uneori cunoscut și ca Jullien de Paris). Însă cine a fost mai exact acest om și cum a ajuns să fie considerat părintele pedagogiei comparate?

Marc-Antoine Jullien s-a născut în anul 1775 într-o familie bine educată din clasa mijlocie. A fost crescut de mama sa inițial după principiile unui rousseauism mai strict. Apoi educația copilului a fost continuată de tată la Paris, unde tatăl devine deputat de Drôme în cadrul Convenției.

În timp ce învăța la Colegiul de Navarre, viziunea tânărului asupra lumii a fost modelată de variatele curente intelectuale ale filososfiilor iluministe care promovau convingerea că există perfecțiune umană; vocea interioară a conștiinței și cerințele rațiunii, credința enciclopediilor într-un progres neîntrerupt și în virtuțile științei și filosofia politică susținută de ideile lui Rousseau, Mably, Condorcet și studiul autorilor din antichitate. Această varietate de idei noi, combinată cu instruirea clasică au făcut ca Jullien de Paris să aibă contact de la o vârstă fragedă cu modele pentru a interpreta experiența sa socială, dar și modele de acțiune.

În timpul acestor ani de după revoluție, Jullien și-a dezvoltat, împreună cu un simț general de interes și o justiție meritocratică, o aversiune față de sistemul monarhiei absolute. Această implicare în lumea politică îi va aduce mai multe probleme, inclusive închisoare. Deci, după toate acestea, Julien decide din 1801 până în 1819 să se dedice complet studiului educației. Scrie mai multe lucrări pe acest subiect, inclusiv eseul său Essai général d'éducation physique, morale et intellectuelle publicat în 1808.