Metoda educativă Scout

SCOUTÍSM SCU-/ s. n. mișcare pedagogică de la începutul sec. XX din Anglia având ca principiu de educare a tineretului autoafirmarea activă și dorința de a se instrui. (< fr. scoutisme) .

Scoutismul (sau Miscarea Scout) este o mișcare care își propune să sprijine tinerii în dezvoltarea lor fizică, mentală și spirituală, pentru a juca mai apoi un rol constructiv în societate, punând accent pe abilitățile de supraviețuire și activitățil în aer liber. Bazele mișcării au fost puse de Robert Baden-Powell.

Metoda scout este un sistem progresiv de autoeducație prin:

- Promisiune și Lege;

- Educație prin acțiune;

- Viața în grupuri mici (de exemplu patrula) ce cuprinde descoperirea și acceptarea de către tineri a responsabilităților și formării (sub îndrumarea adulților) pentru autoconducere, orientare spre dezvoltarea caracterului și acumularea cunoștințelor, a încrederii în sine atât pentru cooperare, cît și pentru conducere;

- Programe progresive și atrăgătoare de diverse activități bazate pe interesele participanților (cuprinzând jocuri, tehnici utile precum și serviciile acordate comunității), care se vor desfășura prioritar în aer liber, în contact direct cu natura.

Examinând elementele metodei scout trebuie de subliniat conceptul cheie din această definiție. Acest concept este sistemul de autoeducație progresivă. Realitatea constă în faptul că anume sistemul presupune funcționarea unui grup de elemente interdependente ce constituie un tot unitar și integru. Anume din aceste considerente conceptul “metodă” este utilizat la singular și nu la plural. Cu toate că fiecare element component poate fi examinat în calitate de metodă (și sunt într -adevăr, precum le consideră alte mișcări), putem vorbi numai atunci despre metoda scout când toate aceste elemente sunt reunite în sistemul educativ

integru. Acest sistem se sprijină pe conceptul autoeducației progresive.

Următorul element component al metodei scout este conceptual “educație activă” sau, mai simplu, educația prin acțiune, care s-a transformat în piatra de temelie a educației contemporane. Tezele acestei concepții sunt menționate în operele fondatorului care susținea continuu că “copilul totdeauna este gata să acționeze dar nu să asimileze”

Ideea scoutismului despre faptul că instruirea urmează să fie realizată pe calea observației, experimentului și activismului personal a primit o înaltă apreciere din partea doctorului Maria Montessori, unul din specialiștii cu cea mai mare autoritate în sfera educației active. Când era întrebată cum sistemul Dnei poate fi aplicat copiilor ce au depășit vârsta mică a copilăriei, 6-7 ani, Doctorul Montessori răspundea: “Dvs în Anglia îi aveți pe boyscouți, iar pregătirea lor constituie continuarea a ceea ce propun eu copiilor”. Programa ce nu se sprijină pe concepția învățării prin acțiune nu poate fi considerată programă scout.