Metode alternative de evaluare C - portofoliul, autoevaluare și interevaluarea

I.PORTOFOLIUL

Portofoliul este metoda complementară ce oferă profesorului evaluator posibilitatea de a emite o judecată de valoare întemeiată pe un ansamblu de rezultate, reflectând complexitatea evoluției elevului. Acesta - portofoliul - pretinde investigarea produselor activității elevului, carede obicei rămân neimplicate în actul educativ, reprezentând - în felul acesta - un stimulent pentrudesfășurarea unei întregi game de activități (cuprinse în programul de formare-dezvoltare).

Fiind un instrument integrator, complex, nelimitat la o anumita secventa de invatare, portofoliul ofera evaluatorului imaginea elocventa a evolutiei celui evaluat.

Portofoliul conține o colecție de informații provenite din: probe de evaluare scrise, practice, alte lucrări scrise;fișe de informare și de documentare independentă,referate, eseuri, pliante, prospecte,desene, colaje, teste, C.D.uri, casete video etc. De asemena, portofoliul mai cuprinde informații obținute „în urma autoevaluării propriei prestații școlare a elevilor, reflecțiiale acestora, remarci ale părinților” (Bocoș, Jucan, 2008, p. 187).

Alegerea elementelor/componentelor portofoliului obligatorii se subordonează obiectivelor de referință prevăzute în programă. Este important ca, la momentul potrivit, profesorul să prezinte elevilor un model de portofoliul compatibil cu vârsta și experiența (de învățare) a acestora, conținând elemente asemănătoare cu cele propuse ca temă, criteria de apreciere formulate clar și specificare a importanței/relevanței anumitor elemente (Cucoș, 2008).

Această metodă îi ajută pe elevi să se autocunoască; ei învață despre ei înșiși în procesul întocmirii portofoliului și ca urmare a reflecțiilor asupra produselor propriei pregătiri. Totodată, profesorii pot afla/descoperi o serie de aspecte relevante pentru evoluția elevilor, care, altfel, ar fi fost trecute cu vederea, precum: percepția lor asupra rezultatelor proprii, asupra punctelor reușiteși acelor mai puțin reușite, detalii asupra modului de raportare al elevilor la sarcinile de învățare,trăirile și așteptările legate de planurile lor de viitor etc. (Bocoș, Jucan, 2008).

Specialiștii apreciază că există mai multe niveluri de analiză a portofoliulului: evaluarea analitică a fiecărui element în parte, utilizând metodele obișnuite de evaluare;

- evaluarea globală, holistică, bazată pe criterii generale, cu ajutorul cărora se stabilește nivelul decompetență al elevului, prin raportarea produselor sale la scopul propus;

- evaluarea progresului școlar realizat de elev pe parcursul colectării produselor și - implicit - aîntocmirii portofoliului.

Scopurile (principale, declarate) care motivează realizarea portofoliului sunt:

- crearea de colecții de produse personale relevante (legate de o anumită temă/un anumit obiectiveducațional);

- realizarea de colecții de produse care să ateste pregătirea elevilor pentru trecerea la un nivel dedezvoltare superior;

- evidențierea/demonstrarea procesualității formării și creșterii unor capacități, competențe;

- furnizarea de informații utile pentru evaluarea întregii clase ( idem).

În literatura de specialitate întâlnim câteva ipostaze ale portofoliului: ca sursă de învățare,ca mijloc de prezentare și ca dosar de evaluare (Cucoș, 2008, p. 146 și urm):

Portofoliul ca sursă de învățare

Acest tip de portofoliu cupride lucrări, piese, elemente (dar și reflecții ale elevilor asupraacestora) care dau seama de evoluția elevilor. Unele piese, elemente sunt selectate de elevi din propria lor inițiativă, altele sunt stabilite cu ajutorul profesorului. Elevii își compun dosareleadăugând constant piese, componente noi, remarci noi, puncte de vedere noi; ei își organizează șireorganizează dosarul, dându-i consistență și coerență. De un real interes pot fi indexurileconstruite de elevi sau adnotările ce se pot edita pe marginea elementelor componente.

Portofoliul ca mijloc de prezentare

Acest tip de portofoliu cuprinde acele piese alese doar de elev și considerate de el dreptrepezentative pentru întreaga lui conduită didactică. Scopul central al acestui tip de portofoliueste cel de a comunica cu profesorul, cu părinții sau alți coechipieri, de a-și expune propriile produse. Precum un artist care dorește să-și prezinte creația, și elevul își va selecta după criterii proprii acele piese, produse considerate de el ca fiind ilustrative pentru ceea ce face sau pentruceea ce gândește el.În felul acesta, autorul portofoliului își va exersa rolul de critic al propriei activități,reglându-și conduita didactică în conformitate nu numai cu exigențe exterioare, dar și interioare.

Portofoliul ca mijloc de prezentare poate reprezenta un document de analiză la îndemâna profesorilor cu care elevii vor veni în contact în anii (școlari) următori.

Portofoliul ca dosar de evaluare

Acest tip de portofoliu servește ca referențial/document al măsurării performanțelor elevilor. Metoda portofoliului poate fi aplicată atât în procesul de evaluare continuă (de parcurs),cât și în cel de evaluare sumativă (de bilanț) pentru acumularea unor elemente care dau seamă de performanțele elevilor după o etapă de învățare-dezvoltare. În acest din urmă caz, „evaluarea prin portofoliu poate conduce la obținerea unei certificări și a unei diplome corespunzătoare”, noteazăC. Cucoș (2008, p. 148).

Profesorul este interesat, în mod special, de acest tip de portofoliu, întrucât, plecând de laacesta, el va evalua și va nota rezultatele elevilor; totodată, pe baza lui, elevii înșiși se potautoevalua.Cele trei tipuri de portofolii privilegiază o pedagogie care face din copil un aliatresponsabil al propriei formări. Accentul se pune pe capacitatea de analiză și de discriminare, pespiritul critic și pe cel reflexiv, pe puterea de a argumenta alegerea făcută. În acest context,„elevii și profesorii - scrie C. Cucoș (2008) - se stimulează reciproc, creând un mediu deîncredere și de responsabilitate, de empatie și de înțelegere mutuală, de schimb cognitiv și nunumai”(p. 149).

Între multiplele și incontestabilele avantaje ale metodei portofoliului (multe dintre ele,deja menționate pe parcursul prezentării metodei), enumerăm:

- consolidează imaginea de sine a elevului în raport cu capacitățile sale de învățare, organizare,utilizare a informațiilor, cu cele de a investiga, analiza, sintetiza și selecta;

- elevul ia în stăpânire achizițiile sale, selecționând chiar el anumite produse/realizări, valorizândacumulările și progresele sale;

- elevul înțelege mai bine ce se așteaptă de la el, datorită demersurilor de explicitare a criteriilor de alegere și de însușire a limbajului specific învățării școlare;

- dezvoltă la elev conștientizarea importanței căutării/cercetării personale (cu ajutorul profesorului); conștientizarea posibilității că el își poate regla propria învățare;

- contrabalansează abordarea evaluării prin intermediul testelor standardizate, care nu țin seamade contextele de învățare (Manolescu, 2006);

- costituie un mijloc de control și de comunicare între elevi și propriii lor părinți; aceșia - părinți - reușesc „să ia act de intențiile și de realizările elevilor (copiilor lor - n.n.), putând interveni șidirecționa unele căutări.”