Metode de Evaluare

În reforma educaţională întreprinsă în momentul de faţă în sistemul educaţional, activitatea de evaluare devine din ce în ce mai importantă deoarece prmite cadrului didactic să aprecieze gradul în care au fost atinse obiectivele procesului de învăţământ, precum şi dificultăţile acestuia.

În învăţământul preşcolar, actul de evaluare păstrează caracteristicile evaluării didactice, având drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei concretizată în atitudinile şi comportamentele dobândite de preşcolar prin procesul de învăţare.

Rolul acţiunilor evaluative îl constitui ameliorarea şi perfecţionarea activităţii desfăşurată cu grupul de copii.Procesul evaluative este totodată şi un punct de pornire deoarece activitatea este adecvată nevoilor de educaţie şi posibilităţilor reale de a le satisface, iar evaluarea joacă un rol regulator.

Ea este menită să regleze activitatea educatorului oferind înformaţii despre calitatea predării, despre organizarea şi realizarea conţinutului instructiv- educativ şi despre măsura în care acest conţinut este în strânsă legătură cu capacitatea de învăţare a copiilor.

Datele evaluării constituie un factor de reglare a activitătii:

- pentru cadrul didactic indică ce trebuie reluat în paşi mai mici, evidenţa surselor de eroare, dozarea materialelor;

- pentru copii prezintă un indiciu în reglarea efortului de învăţare;

- pentru părinţi o garanţie a reuşitei în viitor, un indiciu pentru acordarea de sprijin.

În baza informaţiilor oferite de actul evaluativ , orientarea şi reglarea proceselor instructive-educative trebuie să se realizeze permanent şi continuu.

Pe lângă rolul reglator al procesului didactic, evaluarea îndeplineşte şi rolul corectiv care se manifestă în stransă legătură cu necesitatea dobândirii unui carater dinamic, simplu al acestui proces.

În timp ce evaluarea tradiţională oglindea volumul şi nivelul de cunoştinţe şi informaţii( aspectul cantitativ) , în prezent, în evaluare sunt importante funcţiile de orientare( dirijarea activităţii de învăţare catre conţinuturi esenţiale) şi de reglare şi autoreglare.

Deoarece activitatea în grădiniţă are preponderant un caracter formativ-educativ, cu finalităţi de perspectivă, evaluarea preşcolarilor este dificil şi permite prognoze pe termen scurt.

Evaluarea copiilor solicită rabdare , migală, consemnarea răspunsurilor sau a observaţiilor educatoarei.

Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru didactic, premisele esenţiale sunt: cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor , competenţa scopurilor definite , operaţionalizate a inventarului de performanţe posibile pe care le oferă curriculum-ul oficial.

Evaluarea va sluji mai bine obiectivele procesului de învăţământ , dacă va fi integrată în acest proces şi nu se va constitui printr-o activitate anterioară lui. Trebuie integrată în actele de predare - învăţare conducând la ameliorarea lor continuă , deci la îmbunătăţirea lor continuă deci la îmbunătăţirea performanţelor cu condiţia însă să se respecte anumite cerinţe psihopedagogice:

• Compararea pregătirii preşcolarilor cu obiectivele specifice fiecărei discipline de studiu şi cu cele operaţionale ale fiecărei activităţi. Nu este permis să predai una şi să ceri la evaluare alta.

• Formularea unui număr de întrebări care să permită verificarea cunoştinţelor şi deprinderilor esenţiale din materia predată. Evaluarea nu este relevantă când constată că un copil ştie bine sau foarte bine doar 1-2 subiecte din materialul supus evaluării.

Evaluarea nu trebuie să-i inhibe pe copii, să-i demotiveze ci, dimpotrivă să-i stimuleze să înveţe mai bine.Ca să îndeplinească această cerinţă , evaluarea trebuie concepută şi prezentată copiilor ca o sarcină comună firească şi nu ca o sancţiune , ca o sperietoare.

Rezultatele evaluării se traduc în priceperi şi deprinderi fizice şi intelectuale, capacităţi cognitive, trăsături de voinţa şi caracter.

Important este ca la sfârşitul fiecărei activităţi, preşcolarii sa-şi îmbunătăţească rezultatele , să se comporte conform regulilor stabilite de comun accord.

În acest fel devin treptat capabili să se autoaprecieze , să descopere ce au lucrat bine, concret , ce achiziţii noi au dar şi ce lipsuri trebuiesc compesate.

În concluzie, evaluarea nivelului de pregătire a copilului, este impusă de trei aspecte esenţiale:

• respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale;

• găsirea unor metode şi mijloace adecvate pentru ca evaluarea să contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar;

• să răspundă sarcinii grădiniţei de a pregăti copii pentru integrare cu succes în activitatea şcolară.