Metode și mijloace de învățământ

METODE SI MIJLOACE DE iNVATAMANT

In procesul de invatamint, invatatorul, ca si elevii, actioneaza prin intermediul unor metode de predare si invatare. Calitatea muncii lor este in functie de aceste metode; ele constituie o sursa insemnata de crestere a eficacitatii si eficientei invatamintului. Aplicandu-se metode diferite se obtin diferente esentiale in pregatirea elevilor. De asemenea, insusirea unor cunos¬tinte noi poate deveni mai dificila sau mai usoara pentru unii si aceiasi elevi, in functie de metodele utilizate. In acelasi timp, s-a putut constata ca exer¬sarea functiilor intelectuale este conditionata nu numai de continut urile date, ci si de forma in care acestea sint aduse la cunostinta elevilor, adica de meto¬dele utilizate.

Nu exista act de predare si invatare care sa nu includa, cu necesitate, in structura lui, un anumit fel de a se proceda, o anumita tehnica de execu¬tie, de realizare a actiunii respective. Fiind cel mai intim legat de activita¬tea invatatorului, acesta este si terenul pe care se poate manifesta cel mai mult spiritul sau de inovatie si creativitate didactica.

In practica scolara metoda se defineste drept o cale de urmat in yederea atingerii unor obiective instructiv¬educative dinainte stabilite, ca cele de transmitere si insusire a unor cunostinte, de formare a unor priceperi si deprinderi etc. Sau mai nou, metoda dese¬neaza o cale pe care invatatorul o urmeaza pentru a ajuta elevii sa gaseasca ei insisi o cale proprie de parcurs in vederea aflarii (redescoperirii) unor noi adevaruri, consemnate in noi cunostinte, in forme comportamentale etc. Pe scurt, metoda este o cale eficienta de organizare si dirijare a invatarii, un mod comun de a proceda al Invatatorului cu elevii sai.

In cadrul unei metode, procedeele pot varia ca numar si pozitie, isi pot schimba locul, fara sa afecteze atingerea scopului urmarit. Varietate a procedeelor face metoda mai atractiva, mai interesanta si mai eficace. Intre metoda si procedeu relatiile sint dinamice: metoda poate deveni ea insasi un procedeu in cadrul altei metode; tot asa un procedeu poate fi ridicat lla rang de metoda la un moment dat. De exemplu, demonstrarea unui feno'Wen, pre¬zentarea unei planse, a unui tablou etc. pot constitui un simplu procedeu in cadrul metodei povestirii, explicatiei, descrierii sau conversatiEi euristice. Dar si invers, explicatia poate deveni un procedeu in cazul demonstratiei unui fenomen etc.

In ultimele decenii a crescut, fara precedent. interesul pentru asa-ziseie metode activ~-participative. Acest interes este generat de actuala deschidere a scolii spre noi obiective si continut uri, spre noi experiente de cunoastere, de traire si de actiune.

Invatarea, asa cum s-a mai aratat, este un act personal si cere parti¬pare personala. Problema esentiala de care depinde producerea tnvatarii eficiente este problema implicarii, a angajarii celui care invata in actul inva¬tarii.

Ceea ce este definitoriu pentru metodele activ-participative este tocmai capacitatea acestora de stimulare a participarii active si depline, fizice si psihice, individuale si colective a elevilor in procesul invatarii, de a lega trup si suflet elevul de ceea ce face, pina la identificarea lui cu sarcina de invatare.

Sint considerate activ-participative toate acele metode care sint capa¬bile sa mobilizeze energiile .elevului, sa-i concentreze atentia, sa-i faca sa ur¬mareasca cu interes si curiozitate lectia, sa-i cistige adeziunea logica si afec¬tiva fata de cele nou-invatate; care-l indeamnii sa-si puna in joc imaginatia, intelegerea, puterea de anticipare, memoria etc.

Ca sa poata implica, cu adevarat, pe cel care invata, metodele activ¬participative pun. accentul pe procesele de cunoastere (invatare) si nu pe pro¬dusele cunoasterii. Ele sint, deci, metode care ajuta elevul sa caute, sa cer¬ceteze, sa gaseasca singur cunostintele pe care urmeaza sa si le insuseasca, sa afle singur solutii la probleme; saprelucreze cunostintele, sa ajunga la reconstruiri si resistematizari de cunostinte; acestea sint, prin urmare, me¬tode care il invata de elev sa invete, sa lucreze independent.

'Activ-participative sunt si metodele de interactiune colectiva,de inter¬actiune intre cei care invata ;metodele care atrag elevii la discuti colective si. cooperare colegiala intensa, care faciliteaza si intensifica schimb spontan de informatii si idei, de impresii si pareri, confruntarea de opinii si alternative in cadrul clasei de elevi ..

Pot fi considerate activ-participative si acele metode, care aduc elevii in contact nemijlocit eu situatiile de viata reala.si cu problemele con¬crete ale vietii, care dau prilej de participare la rezolvarea problemelor prac¬tice ale, vietii, ale muncii, care atrag elevii la creatia de bunuri materiale.

. In general, metodele activ-participative se, disting prin caracterul lor solicitant; ele pun in actiune, sub multiple ,aspecte, fortele intelectuale ale elevului - gindirea, imaginatia, memoria si vointa acestuia. Datorita acestei solicitari, ele fac din procesul de invatamint un amplu si veritabil exercitiu al capacitatilor intelectuale si fizice.

In contrast cu metodele pasive, cele active au in vedere, in mod prepon¬derent, dezvoltarea intelectuala, dezvoltarea unor operatii logico-matematice (ca, de exemplu, capacitatile de a compara si a opune, de a categorisi si a organiza, de a calcula si a verifica); a unor operatii stiintifice (capacitatile de a explica diferitele cauze, de a corela, de a stabili relatii functionale, de a prevedea rezultatele); a capacitatii de a stringe, sintetiza, organiza, asocia si comunica informatii. Scopul metodelor la care ne referim aici este de a crea conditiile care sa favorizeze dezvoltarea si implicarea unor asemenea capacitati in actul invatarii.

Ca metoda activa de insusire si consolidare a cunostintelor, jocurile geografice constituie una dintre activitatile instructiv-educative in afara de clasa si chiar in timpul predarii unor notiuni geografice, prin al caror continut, completeaza pregatirea elevilor si le sporesc interesul pentru geografie, ajutand, totodata, pe invatator In cunoasterea capacitatii elevilor, Astfel de jocuri se folosesc indeosebi in cadrul activitatilor cercului de geografie si In excursii. Prin latura lor instructiva, jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv si creativ, a gandirii si imaginatiei, a interesului pentru largirea culturii geografice, la cercetare geografica.

Jocurile se pot organiza individual sau pe grupe de elevi, sub fonna de con¬curs, insotit de cadrul festiv adecvat.

Reusita jocurilor geografice presupune, desigur, cunoasterea din timp, de catre elevi, a temei si bibliografiei corespunzatoare, precum si a regulamentului jocului. Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii, mentionam: "Harta de contur", "Lantul geografic", "Din ce directie bate vantul?", "Scrierea denumiri lor geo¬grafice", "Loto geografic" etc. Aspectele concrete, privind organizarea si desfa¬surarea diferitelor jocuri geografice sunt pe larg abordate in o serie de lucrari de specialitate, aparute in tara noastra. De aceea noi ne-am limitat numai la cateva si la sublinierea rolului pe care-l au in formarea elevilor cu noi notiuni geografice.