Metode și Tehnici de Cunoaștere a Grupurilor Școlare

Argument

Oamenii trăiesc organizaţi în grupuri deoarece sunt fiinţe sociale. Un grup social reprezintă un ansamblu de indivizi între care există relaţii bine definite şi în care fiecare individ are conştiinţa apartenenţei la grup. Membrii unui grup au o anumită structură, funcţionează după unele reguli prestabilite, au interese comune şi urmăresc realizarea unor scopuri specifice, bine delimitate.

Metodele de investigaţie a grupului sunt puţine, iar acestea care există sunt, cele mai multe dintre ele, adaptări ale metodelor folosite în studierea personalităţii individului. Psihologia de grup este diferită de suma psihologiilor fiecărui individ ce îi aparţine, de aceea se simte nevoia unor modalităţi noi, specializate, proprii cunoaşterii grupurilor.

Pedagogia este o muncă ce necesită o activitate de grup. În acest caz grupul are o dimensiune restrânsă (de la 2-3 persoane, la maxim 30 persoane), şi este cunoscut în literatură de specialitate ca fiind un grup mic. Într-un astfel de grup oamenii simt nevoia unor atitudini de receptivitate şi prietenie. Pentru că un grup şcolar să ajungă la atingerea scopurilor, este necesar ca organizatorul şi conducătorul acestuia să aibă informaţii despre caracteristicile grupului, să cunoască deci psihologia să. Proprietăţile grupurilor mici au fost analizate în foarte multe lucrări de specialitate.

Lucrarea “Metode şi tehnici de cunoaştere a grupurilor şcolare”, oferă o serie de metode şi tehnici de cercetare a grupurilor sociale, produse în psihologia de specialitate sau împrumutate şi adaptate de la ştiinţele învecinate.

Printre aceste metode se numără:

• Autobiografia grupurilor

• Observaţia sistemica a grupurilor pe baza categoriilor informaţionale

• Tehnica sociometrică

• Determinarea personalităţii interpersonale

• Profilul psihologic al grupurilor

CAP I. Metode şi tehnici de cunoaştere a grupurilor şcolare

1. Introducere

Există multe situaţii în viaţa socială în care este foarte utilă aplicarea metodelor de cunoaştere a grupurilor, că de exemplu:

1) Începerea activităţii cu un grup necesita deţinerea unor informaţii despre el. Într-o astfel de situaţie, dacă un profesor cere detalii elevilor referitoare la performanţele sau la aspiraţiile lor, el va obţine caracteristici psihoindividuale, nu unele psihosociale. De aceea este foarte necesară utilizarea metodelor “autobiografiei” şi “profilului psihologic” al grupului.

2) Aprecierea gradului de participare al fiecărui elev individual sau a întregului grup la activitatea de seminar necesita utilizarea metodei “observaţiei sistemice pe baza categoriilor interacţionale” elaborate de Bales. Astfel se poate aprecia conţinutul şi calitatea celor discutate, numărul participanţilor la discuţii şi felul în care s-au implicat ei în rezolvarea problemelor ridicate.

3) Aprecierea eficienţei grupului în funcţie de relaţiile dintre membrii acestuia, de atmosfera creată în grup , se poate face utilizând “tehnica sociometrică”. Această metodă analizează relaţiile afectiv-simpatice, deci relaţiile de simpatie sau antipatie manifestate de membrii grupului.

4) În situaţiile de selecţie sau promovare a oamenilor şi în cele de formare sau reconstituire a grupurilor sociale, este necesară luarea în considerare a criteriilor de ordin psihologic şi psihosocial , a trăsăturilor de personalitate, relaţiilor din cadrul grupurilor şi atmosfera de grup. Stabilirea tipului de “personalitate interpersonală” al grupului poate fi de mare folos în atingerea acestor obiective.

Rolul aplicării metodelor de cunoaştere a grupurilor sociale este acela de a-l ajuta pe cercetătorul, organizatorul sau conducătorul unui astfel de grup de a culege cât mai multe informaţii referitoare la grupul în cauză, de a înţelege funcţionarea sa şi a comportamentelor de grup. Dacă acesta reuşeşte să atingă scopurile prezentate, va fi capabil să anticipeze cu uşurinţă evoluţia viitoare a grupului.

2. Profilul psihosocial al grupului

Este o metodă de reprezentare grafică a rezultatelor unor măsurători făcute prin utilizarea diferitelor probe, fie pe un individ în parte, fie pe un eşantion de subiecţi.

Cu ajutorul unor teste sau a altor modalităţi, se determina nivelul de dezvoltate al diferirelor capacităţi psihice globale ale individului şi a elementelor componente ale acestora, că de exemplu:

• Gândirea – rapiditatea, ritmul, flexibilitatea, creativitatea

• Atenţia – stabilitatea, concentrarea, volumul, distribuţia, mobilitatea

• Memoria – rapiditatea întipăririi, trăinicia păstrării, exactitatea, promptitudinea şi completitudinea reactualizării datelor memorate

• Alte capacităţi precum: imaginaţia, afectivitatea, aptitudinile, motricitatea, temperamentul, caracterul.