Modalități de contracarare a stereotipurilor, prejudecăților și discriminării

1. Educaţia interculturală - o nouă provocare

Diversitatea este un aspect fundamental al tuturor societăţilor şi vizează atât diferenţele care există între oameni ca individualităţi, cât şi cele între diverse grupuri. Existenţa unor identităţi multiple, a valorilor, tradiţiilor, obiceiurilor şi a modului de relaţionare diferit dintre diverşi indivizi sau grupuri, impun cu necesitate abordarea educaţiei şi a societăţii din perspectivă interculturală.

Aceasta reprezintǎ atât o nouă provocare cât şi o condiţie pentru realizarea coeziunii sociale care are la bazǎ cultivarea respectului reciproc şi a înţelegerii atât între indivizi cât şi între grupuri. Angajarea în interacţiuni interculturale este inevitabilă, si mai mult ea poate aduce atât un plus al cunoaşterii cât şi al îmbogăţirii culturale.

Diversitatea culturală nu mai este un prejudiciu, ci o realitate care trebuie fructificată în mediul şcolar. Pluralitatea culturală pune nu numai problema apărării diferenţelor, ci a dialogului cultural, care recunoaşte că fiecare trebuie să contribuie la îmbogăţirea experienţei umane şi că fiecare dintre ele este un efort de universalizare a unei experienţe particulare.

2. Definirea educaţiei interculturale

“Educaţia interculturală propune o abordare pedagogică a diferenţelor culturale, strategie prin care se iau în consideraţie specificităţile spirituale (diferenţe culturale) sau de alt gen (diferenţa de sex, diferenţa socială sau economică etc.), evitându-se, pe cât posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi.

Abordarea interculturală nu este o nouă stiinţă, nici o nouă disciplină, ci o nouă metodologie ce cauta să integreze, în interogaţia asupra spaţiului educaţional, datele psihologiei, antropologiei, ştiintelor socialului, politicii, culturii, istoriei.” (Cucoş, 2001).

Educaţia interculturală se referă la teme ca “acceptare şi participare” “învăţarea convieţuirii – a învăţa să trăieşti împreună”, evitarea “stereotipiilor şi a prejudecăţilor” şi propune soluţii pentru promovarea valorilor democraţiei şi interculturalităţii /multiculturalităţii. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare interculturală presupune învăţarea acestora atât în cadrul organizat (educaţia formală), cât şi în şi prin activităţi de educaţie non-formală şi informală.

3. Dimensiuni ale învăţării – raportarea la valorile educaţiei interculturale

În raportul UNESCO asupra educaţiei (1996) sunt prezentate patru fundamente şi direcţii de acţiune ale educaţiei (Cucoş, 1997).

- a învăţa să ştii, să cunoşti realitatea trecută, prezentă sau virtuală, a învăţa să înveţi permanent, să-ţi apropii în mod autonom valorile culturale ce există la un moment dat;

- a învăţa să faci, a învăţa să acţionezi ajungând la o competenţă pragmatică într-un anumit orizont de activitate, a învăţa să faci faţă diverselor şi complexelor situaţii sociale în care tinzi să te integrezi;