Modalități didactice de stimulare a manifestării creative a copiilor

Termenul de creativitate isi are originea din cuvantul latin „creare”, care inseamna a fauri, a crea, a naste ce defineste un proces, un act dinamic care se dezvolta, se desavarseste si cuprinde atat originea cat si scopul.

Creativitatea este expresiva, productiva, inovatoare, inventiva sau emergenta datorita factorilor educationali, ereditari, sociali, flexibili, fluenti, senzitivo - cerebrali sau originali.

Creativitaea are o dinamica verificativa, inspirationala, incubationala, sau preparatorie, datorita conditiilor de ambient natural, social sau educational.

Pentru stimularea acestei creativitati este nevoie de modificare, adaptare, utilizare, analogie, inversare, substituire si amplificare.

Din punct de vedere psihologic, creativitatea este de mai multe feluri: preparatorie , incubatorie, iluminatorie si verificatorie:

Incubatia – o actiune complexa realizabila intensiv sau si extensiv prin diferite operatii de organizare si reorganizare a informatiei pregatite anterior prin procesari care valorifica experienta individuala si sociala a subiectului la nivelul constiintei acestuia dar si in planul verigilor sale profunde, dependente de zona inconstientului dar si a constientului;

Iluminarea – actiunea complexa de asociere si de combinare a informatiei care declanseaza momentul inspiratiei, respectiv al descoperirii solutiei optime de rezolvare a problemei;

Verificarea – actiunea complexa de evaluare finala a solutiei adoptate anterior, realizabila prin operatii de apreciere, validare, aplicare, in conditii de amendare, finisare, ajustare, reorganizare, perfectionare permanenta. Procesul creator implica sesizarea si rezolvarea unor probleme, actiune complexa bazata pe urmatoarele operatii: definirea si intelegerea tipului de problema, avansarea unor solutii virtuale, ipotetica a solutiilor probabile, (re)actualizarea – activarea cunostintelor si capacitatilor necesare pentru alegerea solutiei optime, alegerea solutiei optime pe criteriul originalitatii si al eficientei, aplicarea solutiei optime in cadrul specific definit de problema existenta; verificarea modului de rezolvare a problemei in sens managerial (abordare sistematica – optima – strategica).

Chiar daca creativitatea este definita uneori ca fiind „procesul prin care un individ sau un grup elaboreaza un produs nou, original, in conformitate cu necesitatile si scopurile situatiei respective”, altii o definesc ca fiind „capacitatea de a organiza elemente, este vorba de joc”. De exemplu, William Easton spunea ca: „educatia nu este un factor decisiv pentru creativitate”, asadar de aici distingem trei faze ale creativitatii: capacitatea absorbita - aptitudinea ce tine de observatie si de concentrarea atentiei; capacitatea de retentie – aptitudinea de a inregistra prin memorie si de a reactualiza datele imaginative ; si rationamentul - aptitudinea de analiza si sinteza, inductie si deductie

Creativitatea are mai multi factori care o declanseaza cum ar fi:

- Receptivitatea fata de probleme (atitudinea deschisa fata de experiente, sensibilitatea fata de nou );

- Fluiditatea gandirii (comparand gandirea cu un fluid care curge, se poate aprecia ca "debitul de idei" / originea ideii);

- Flexibilitatea gandirii( reprezinta capacitatea de a trece cu usurinta de la un domeniu de reflectie sau actiune la altul, J. P. Guilford [8, pag. 72] considera ca la baza sta gandirea divergenta prin opozitie cu gandirea convergenta);:

- Originalitatea (reprezinta capacitatea de a da solutii neuzitate, nemaiintalnite) ;

- Bisocierea sau capacitatea combinatorie( se refera la aptitudinea de a combina doua sau mai multe idei);

- Capacitatea ideativ-perceptiva (tradusa in termeni neacademici prin aptitudinea "de a vedea cu ochii mintii").

In functie de acesti factori, creativitatea adopta mai multe forme ale creativitatii:

Inteligente multiple Forme ale creativitatii

Lingvistica:

- usurinta in exprimare;

-sensibilitate pentru interes Tomas Steams Eliot, poet britanic de o-rigine americana: reprezentant de marca al lumii scriitorilor, cu o evolutie catre un catolicism mistic, critic al societatii moderne pornind de la miturile antice.

Logico-matematica:

- analize, relatii;

- abilitate pentru calcule Albert Einstein, fondator al teoriei rela-tivitatii, geniu matematic, mare iubitor al ordinii geometriei si demonstratiilor sistematice, pentru aflarea esentelor, i-deilor generale, pentru descifrarea rati-onalitatii lumii universului, armoniei si organizarii sale; pentru descifrarea prin-cipiilor eterne ce guverneaza universul fizic.

Muzical-ritmica:

- sunet, ritm, tonalitate, inaltime, timbru Igor Stravinski: compozitor rus, natura-lizat francez, apoi american; mare crea-tor in domeniul ritmului si orchestratiei.

Spatiala:

- reprezntari spatiale;

- lucrul cu obiecte Pablo Picasso: pictor, gravor si sculptor spaniol, care a bulversat arta moderna prin operele sale - expresii ale cubismu-lui, suprarealismului, expresionismului si ale altor curente artistice.

Naturalista:

- fenomene naturale, e-cologie, plante, animale

Chinestezica: coordonarea miscarilor; manipulari Martha Graham: dansatoare si coregraf american, pioniera a dansului modern.

Inter si intrapersonala:

- sensibilitate pentru altii;

- intelegerea sinelui Sigmund Freud: fondator al scolii psih-analiste in psihologie, cu disponibilitati remarcabile pentru relatiile interumane.

Existentiala:

- sensuri majore;

- valori universale Mahatma Gandhi: apostol national reli-gios al Indiei, fondator al doctrinei acti-unii nonviolente.

De cele mai multe ori oamenii nu sunt creativi pentru ca se afla in anumite circumstante care actioneaza ca blocaje ale manifestarii creative:

- Moda intelectuala (fiecare societate, fiecare epoca isi rezerva maniera de structurare, un mod propriu de gandire, concepte dominante, stereotipuri, isi are propriile idei "en vogue");

- Pecetea educatiei ;

- Rezistenta personala la schimbare (omul reactioneaza prin mecanisme elaborate de aparare contra schimbarilor;)

- Teama de a nu te face de ras, teama de esec, lipsa asumarii riscului si responsabilitatii, teama de schimbare ;

- Ratiunea si judecata ;.

- Judecatile critice

Aceste blocaje duc la nasterea relatie dintre educatia creativitatii si educatia calitatilor morale, care se imparte si ea in trei directii:

- educarea creativitatii, iar apoi formarea sau altoirea la discipol a calitatilor morale de valoare;

- initial de altoit la copii principalele calitati general-morale, iar apoi educarea creativitatii la ei;

- educarea simultana a creativitatii si calitatilor general-morale, care necesita sa anticipeze procesul dezvoltarii creative a omului.

In momentul de fata in invatamantul romanesc se incearca o dezvoltare a capacitatii creative maxime a potentialului fiecarui elev in parte.

Pentru a adopta cele mai bune conditii de dezvoltare si manifestare a creativitatii, fiecare cadru didactic ar trebui sa isi raspunda mai intai la intrebarile „in ce scop?” si „in ce mod?”, pentru ca este vorba de o creativitate care ajuta copiii nu numai in domeniul scolar ci si in viata acestora cotidiana.

Astfel distingem mai multe categorii de metode care pot stimula creativitatea, cum ar fi metodele analogice, metodele antitetice, metodele aleatorii, metodele analitice sau aletele.

Metodele analogice :

- Au la baza tipul de rationament analogic, in care derivarea unui enunt din altul, interferenta se face pornind de la asemanarile partiale intre doua sau mai multe fenomene. Deci, neglijandu-se diferentele, se cauta analogii, evidentiindu-se acele atribute transferabile care pot conduce la inovatii sau chiar la noi creatii, inventii Din randul metodelor analogice de stimulare a creativitatii, consemnam unele variante:

- Exercitiul de relatii analogice, adoptand diverse criterii, precum: functia, structura, amplasarea etc;

- Metoda bazata pe comparatie utilizeaza ca operatie de baza comparatia, prin alaturarea a doua sau mai multe fiinte, lucruri, fenomene pentru a stabili asemanarile si deosebirile dintre ele;

- Metoda initiata de o parabola foloseste o istorioara alegorica, cu un cuprins moral sau religios, pilda, sau ca procedeu constand in exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete;