Nivelul de Dezvoltare Intelectuală

Intelectul este definit ca si capacitatea de a gândi, de a cunoaste, de a avea o activitate rationala, de a opera cu notiuni.

Dezvoltarea timpurie a copilului

În ontogeneza timpurie sunt mai pregnante functiile primare biologice atât ale senzorialitatii de contact (miros, gust) apoi de tact cât si aceleia de distanta (vaz, auz).

Reflexul de aparare e pus în evidenta de trebuinta de a simti, de a auzi, de a vedea, etc.

Prin dezvoltare functionalitatii analizatorilor se constituie si se organizeaza perceptia ca proces de cunoastere. În ansamblul lor, organele de simt se structureaza pe directia functiilor cognitive ce determina conturarea disponibilitatilor subiective ale copilului în relatiile cu mediul înconjurator.

Piaget a descris 6 etape în dezvoltarea senzorial-motorie:

- de la nastere la 1 luna predomina reflexele, la început cele neconditionate, apoi pe baza lor se formeaza cele conditionate;

- de la 1-4 luni se produce acomodarea si coordonarea reflexelor, se elaboreaza lanturi si reflexe tot mai complexe;

- de la 4-8 luni se adopta procedee prin care se lungesc perioadele de observare a lucrurilor din jur sau a persoanelor interesante;

- de la 8-12 luni se realizeaza forme noi si mai complexe de adaptare, în care rolul principal îl joaca anticipatia;

- de la 12-18 luni se elaboreaza mijloace noi de explorare si cunoastere bazate pe experienta activa;

- de la 18-24 luni intervin mijloace de achizitie si acomodare bazate pe combinatii mintale ce au o mare valoare formativa si informativa pentru dezvoltarea copilului

Pentru evolutia copilului comunicare constituie una din aspectele fundamentale ale adaptarii. Ea este în acelasi timp un factor de echilibru al copilului cu mediul înconjurator si are o serie de componente formative. Comunicarea nonverbala (C.N.V.), cum ar fi gestica, mimica, postura, este foarte activa. C.N.V. se subordoneaza comunicarii verbale. Gânguritul constituie forma incipienta a vorbirii, el cuprinzând la început vocale neclare care apoi devin clare (a,e,o,i,u). În jurul vârstei de 5 luni apare o faza superioara a gânguritului si anume lalatiunea (repetitii de silabe). Spre sfârsitul lunii a 10-a atentia copilului este îndreptata spre cuvinte. Primele cuvinte jucând rol de propozitii.

Pe baza comunicarii verbale se contureaza conduite noi cum ar fi simpatia si antipatia, gelozia, timiditatea, imitatia, etc.

Prima copilarie (perioada anteprescolara, de la 1 la 3 ani)

În perioada de la 1 la 3 ani copilul este relativ adaptat la mediul sau, dar are dificultati când e vorba de mediul social. Se realizeaza unele progrese prin umanizarea trebuintelor, a intentiilor, a atitudinilor si a conduitelor de baza.

În întreaga dezvoltare a primei copilarii se pot desprinde 3 subperioade.

Prima perioada (12-18 luni) se refera la consolidare mersului si concomitent o mai buna percepere a mediului înconjurator. Copilul este nestatornic si instabil în aceasta perioada. Este atras de tot ceea ce vede si este stimulat de cerintele externe.

A doua subperioada (18-28 luni) se caracterizeaza printr-o accentuata dezvoltare a comunicarii verbale si o adaptare mai complexa la diferitele situati de viata. Spre sfârsitul etapei copilul redevine nervos.

În supperioada a treia (dupa 2 ani si 6 luni) se dezvolta întelegerea fata de cuvintele adultilor si devine sensibil fata de cei din jur, chiar si fata de partenerul de joaca. Dezvoltarea sistemului nervos se face intens.

Dupa vârsta de 1 an copilul construieste propozitii simple de 2-3 cuvinte. Foloseste propriul nume în referintele de sine, dupa modelul luat de-a gata de la ceilalti (vorbeste despre sine la persoana a treia).

În timp se verbalizeaza o mare parte a experientei senzoriale afective (acru, dulce, amar, sarat) cu integratorii evaluativi: bun si rau, scârbos. Acestia din urma reprezinta primele sinteze.

Copilul începe sa denumeasca activitati ca: gatitul, scrisul, desenatul, mâncatul, jocul.

La 3 ani copilul dispune de aproximativ 1100 de cuvinte.

La începutul perioadei anteprescolare cuvintele au o supraextensie si exprima o suprageneralizare. Tot în aceasta perioada copilul îsi transfera foamea de experienta senzoriala pe planul interogatiei verbale. Se considera acest moment ca un fel de „mare identificare” a lumii obiectuale.

La vârsta de 1 an si 6 luni atasamentul fata de mama devine acaparant.

Spre 2 ani, tatal este admirat si devine favoritul copilului.

În orice caz, atasamentul este diferit de dragostea fata de parinti, care se mai manifesta si ea în jurul vârstei de 3 ani.