Obiectul Pedagogiei

I. Definirea conceptului de educatie

Pedagogia este stiinta socio-umana care studiaza educatia la nivelul functiei si a structurii sale specifice prin metodologii de cercetare specifice, care vizeaza descoperirea si valorificarea unor legitati, principii si norme de actiune specifice.

Educatia reprezinta obiectul de studiu specific pedagogiei (stiintelor pedagogice sau stiintelor educatiei) care vizeaza activitatea de formare-dezvoltare a personalitatii umane, realizabila prin corelatia educator  educat, intr-un context deschis.

Datorita complexitatii, profunzimii si amplitudinii sale, educatia este studiata si de alte stiinte socio-umane inrudite cu pedagogia (filozofia, psihologia, sociologia, politologia, antropologia etc). Acestea o fac insa dintr-o perspectiva tangentiala - situata, de regula, la nivelul campului psihosocial care inconjura actiunea educationala  sau particulara, situata, de regula, doar la nivelul unei anumite functii a educatiei sau doar la nivelul unui anumit element al structurii actiunii educationale.

De-a lungul timpului diferiti autori au incercat sa defineasca educatia.

Astfel Platon spunea : Educatia are drept scop sa dea sufletului si corpului intreaga frumusete si perfectiune de care sunt susceptibile.

Educatia este o operatiune prin care un spirit formeaza alt spirit si o inima formeaza o alta inima. (J.Simion)

Educatia urmareste realizarea intregii perfectiuni de care natura omului este capabila. (I. Kant)

Scopul educatiei este de a produce un interes larg si echilibrat. (J. Herbart)

Formarea unui suflet sanatos intr-un corp sanatos, iata care este scopul educatiei. (J. Locke)

Educatia constra in trecerea din constient in inconstient. (G. Lebron)

Rolul educatiei este preagtirea pentru o viata completa. (H. Spencer)

Educatai este o formare datorita careia individul asimileaza un ansamblu de cunostinte, isi insuseste un grup de idealuri de viata si isi perfectioneaza aptitudinea de a utiliza cunostintele pentru realizarea acestor idealuri. (W. Cunningham)

Atunci cand vorbim despre educatie ne puteam referi la aceasta in sens general sau in sens special.

In sens general aceasta reprezinta ansamblul de mijloace prin care copilul este ajutat in dezvoltarea sa personala si in dobandirea capacitatilor, a modurilor de comportamen, a valorilor considerate ca esentiale de catre mediul uman in care el este atras sa traiasca.

In sens special educatia se refera la introducerea unor trasaturi de personalitate prin influenta durabila a anturajului uman, incat acest rezultat sa provina din conditiile normale ale vietii sau din actiunea sistematica. ( F. Hotyat et all).

E. Planchard considera ca educatia consta intr-o activitate sistematica, exercitata de adulti mai ales asupra copiilor si adolescentilor, cu scopul de a-i pregati pentru viata pe care vor putea s-o traiasca intr-un mediu dat.

Dupa R. Hubert educatia prezinta si anumite caracteristice. Acestea sunt:

1. educatia este limitata la specia umana;

2. educatia este o actiune exercitata de catre un individ asupra unui alt individ sau de catre o generatie asupra altei generatii;

3. educatia este orientata catre un scop care trebuie atins;

4. educatia consta in a dobandi comportamente care se suprapun dispozitiilor naturale ale individului.

Conform opiniei lui G. Mialaret educatia are mai multe acceptiuni:

1. Cea dintai acceptiune a termenului este aceea de institutie sociala sau sistem educational.

Aici trebuie sa mentionam ca educatia se refera la felul in care este structurat sistemul de invatamant, la obiectivele care ii sunt specifice etc.

2. A doua acceptiune a termenului de educatie este aceea de rezultat al unei actiuni, astfel educatia reprezinta totalitatea competentelor pe care le-au dobandit elevii ca urmare a implicarii lor in diverse programe de instruire si de formare.

Deci putem vorbi de :

- competente asimilate; deprinderile insusite;

- abilitatile, structurile operatorii si atitudinile formate;

- de modurile de comportament structurate;

- de formarea unor aptitudini si a unor trasaturi de personalitate.

Daca analizam cele doua sensuri ale educatiei prezentate mai sus putem afirma ca acestea se afla intr-o relatie directa, in sensul ca educatia  produs e conditionata si determinata de educatia sistem.

3. Al treilea sens al cuvantului educatie se refera la dimensiunea procensuala a acesteia, care face posibila interactiunea dintre profesori si elevi, realizarea unor schimbari comportamentale atat la nivelul elevilor, cat si la nivelul cadrelor didactice.

4. Ultima acceptiune se refera la continutul acesteia sau altfel spus la oferta curriculara prin care se doreste atingerea obiectivelor educationale.

Avand in vedere diversitatea ofertei curriculare putem vorbi si de mai multe tipuri de educatie : literara, stiintifica, tehnica, artistica, religioasa etc.

II. Extinderile educatiei

In ultimele decenii ale evolutiei educatiei puteam remarca cateva particularitati ale acesteia, ca de exemplu extinderea educatiei.