Orientări și tendințe în metodologia instruirii

Actiunile constitutive ale activitatiilor analizate: predare-invatare-evaluare, precum si obiectivele acestora sunt realizate efectiv prin intermediul metodelor de invatamant, fapt ce justifica locul central pe care ele il detin in continutul tehnologiei didactice.

Cuvantul metoda provine de la grecescul “methodos”(odos=cale, drum si metha=catre, spre) si simbolizeaza drumul ce trebuie urmat pentru atingerea unor scopuri prestabilite.

“Metodele sunt modalitati de actiune, instrumente cu ajutorul carora, elevii, sub indrumarea profesorului sau in mod independent, insusesc cunostiinte, si formeaza priceperi si deprinderi, aptitudini si atitudini.”

In consecinta putem definii metodele de invatamant drept cai sau modalitati de lucru folosite de cadrele didactice si elevi pentru informarea si formarea acestora, pentru verificarea si aprecierea randamentului scolar.

1.CARACTERUL DINAMIC SI PERMANENTA DESCHIDERE LA INNOIRE A METODELOR DIDACTICE

Niciodata metodologia procesului de invatamant nu a constituit o categorie inchisa, invariabila si lipsita de flexibilitatea impusa de exigentele crescande ale vietii scolare si sociale. In decursul timpului, fiecare metoda sau sistem de metode a suferit schimbari mai mult sau mai putin radical, nu atat sub aspectul formei, cat al continutului si telurilor carora i-au fost subordinate, adaptandu-se progresului teoriei si practicii pedagogice.

Astfel metodele care s-au dovedit a fi perimate, au fost treptat abandonate, altele mai elaborate au fost supuse innoirii, iar concomitant s-au construit tehnici noi de instruire.

Si astazi progresul tehnic si cel multilateral al vietii se inregistreaza nu numai in valorile promovate de scoala ci si in metodele si mijloacele de invatamant care tind sa caracterizeze activitatea scolara specifica acestui secol. Asa cum spunea Piaget “succesele depind de metodele pedagogice si chiar si cea mai buna planificare nu este viabila daca ea nu comporta o innoire metodologica concomitenta cu cea teleologica”

Aflandu-se sub control social, intregul proces instructiv-educativ scolar ramane deschis aplicarii unor metode mai eficiente de instruire. Si in masura in care invatamantul va reusi sa valorifice mostenirea progresista a trecutului pedagogic, sa sintetizeze elementele positive ale practicii scolarea actuale, sa se sprijine pe studiile comparative in domeniul metodologiei de comunicare si invatare si sa incorporeze cele mai noi achizitii ale cercetarii stiintifice cu evidenta semnificatie sub aceste raporturi, el va atinge cu adevarat un alt nivel procesual.

2.REDEFINIREA PRINCIPALELOR ORIENTARI SI TENDINTE IN DEZVOLTAREA ACTUALA A METODOLOGIEI

Acceptand ideea ca innoirea metodologiei este un process continuu, un neintrerupt experiment care se petrece in marele laborator al activitatii scolare, nici un moment nu trebuie sa credem ca aceasta miscare ar cunoaste doar o singura orientare unidirectional. Dimpotriva ea este favorabila unei dezvoltari pluridimensionale cu suficiente deschideri spre aspectele cantitative si calitative ale activitatii didactice. Atsfel in acest domeniu, in ultima perioada, doua orientari fundamentale isi anunta existent si anume:

-una de ordin cantitativ, care indica o multiplicare si o diversificare a metodelor

-una de ordin calitativ care pune accent pe innoirea si modernizarea metodelor si tehnologiilor didactice, de cea mai mare amploare si deschidere.

A. Evolutii cantitative

Sub aspect cantitativ este usor vizibila o tendinta de continua largire si diversificare a registrului metodologic. Situatie care contrasteaza puternic cu starea de lucru existenta in invatamantul traditional, inclinat mai degraba spre uniformizarea invatarii si predarii, spre extinderea in mod mecanic a aplicarii unora si acelorasi metode.

De unde nevoia de inmultire si diversificarea a metodelor?

In primul rand trebuie sa recunoastem ca exista o mare diversitate de moduri in care invata copii si tinerii in scoala si in afara scolii, un univers al diversitatii pedagogice in care nici o situatie de invatare nu este identica una cu alta. Fiecare difera prin faptul ca fiecare copil, adolescent traieste in felul lui unic actul invatarii, si reactioneaza diferit la modaliattiile de invatare la care este supus.