Orientări și tendințe în reformele din învățământ

Învatamântul din România se afla în plin proces de reformare. Toate componentele învatamântului sunt supuse unor actiuni de transformare: organizarea institutionala,aspectele relationale,continuturile vehiculate,sistemul si modalitatile de evaluare si creditare,formarea profesorilor.

Blocajele,miscarile centrifuge si efectele perverse nu au întârziat însa sa apara. România, ca si alte state din estul Europei,a mostenit un sistem de învatamânt centralizat,osificat,rod al unei politici nationale(nationaliste) ce s-a dovedit inadecvata noilor evolutii de pe plan european.

Mai multe echipe guvernamentale,din ultimul deceniu,au pus în practica schimbari secventiale sau fundamentale. De fiecare data însa,s-au manifestat si reactii ostile,re-active la schimbare.

Se stie ca procesul de formare a cadrelor didactice din România cuprinde doua etape:

- pregatirea initiala(în timpul studiilor din scoli normale,colegii,universitati) si pregatirea continua(perfectionarea din timpul profesarii).

Pregatirea initiala vizeaza introducerea viitorului cadru didactic ,prin activitati teoretice si practice specifice,în universul profesional pentru care acesta se formeaza.

- pregatirea continua se refera la actualizarile,completarile si specializarile de ordin teoretic,metodic si practic,printr-o serie de activitati de formare în timpul exercitiului profesional.

O componenta importanta a reformei învatamântului din România,care genereaza unele interogatii,o constituie formarea viitorilor institutori. A fi învatator nu-i cu nimic mai prejos decât a fi profesor .În consecinta,nici profunzimea sau amplitudinea pregatirii în cele doua sensuri nu trebuie sa fie diferite.

Noile planuri de învatamânt propuse sunt o dezvoltare a celor deja existente si nu cunosc o extindere evidenta, din ratiuni pragmatice. Elementele de relativa noutate sunt reprezentate de câteva aspecte:

- sunt elaborate prin consultarea efectiva a reprezentantilor

DPPD,atât în legatura cu disciplinele obligatorii si optionale preconizate,cât si cu distributia lor pe perioada pregatirii pentru profesiunea didactica.

- se propune existenta unui plan unitar de învatamânt la nivel national

si, corelat acestuia,existenta unor programe scolare pe disciplinele obligatorii convenite,,care sa cuprinda o unitate tematica de 75-80% , unitate care sa confere pregatirii în profesiunea didactica o dimensiune nationala si sa faca posibil transferul studentilor de la o institutie de învatamânt superior la alta;

- elaborarea bazei tematice a fiecaruia dintre programele disciplinelor

obligatorii s-a înfaptuit prin participarea reprezentantilor DPPD, fara a se încerca o impunere a acesteia de la nivelurile manageriale ierarhic superioare;

- chiar în conditiile dorintei de unitate în pregatire s-a urmarit si

respectarea particularitatilor si optiunilor fiecarui DPPD, prin preconizarea unui procent de 20-25% din tematica disciplinelor obligatorii care poate fi stabilit la nivel local si prin posibilitatea de a alege din lista disciplinelor optionale ceea ce este posibil de realizat la nivel de maxima eficienta în fiecare dintre universitati sau de a completa aceasta lista cu alte discipline optionale.