Paradigme ale educației fizice pentru copiii cu cerințe educative speciale

Introducere

In ultimii ani, se constata si in domeniul culturii fizice si sportului o preocupare constanta de precizare a cerintelor educative speciale care se impun a fi respectate in cazul abordarii copiilor ce prezinta o serie de particularitati de crestere si dezvoltare. Aceste particularitati impun masuri complementare celor din instruirea generala. Sintagma „cerinte educative speciale' (CES) a aparut in literatura psihopedagogica a anilor `90, din dorinta specialistilor de a atrage atentia asupra unui lucru evident de altfel, si anume ca este necesara o interventie educationala specializata, timpurie care sa vizeze maximizarea capacitatilor valide ale acestor copii, in vederea optimizarii integrarii lor sociale.

In aria copiilor cu cerinte educative speciale, pot fi identificate doua categorii principale: copiii cu deficiente – senzoriale, mintale, locomotorii, comportamentale etc. si copiii aflati in dificultate – institutionalizati, cu HIV, abandonati, abuzati etc. Prin prezenta lucrare dorim sa oferim specialistilor cateva exemple de abordare a problematicii copiilor cu CES in contextul educatiei fizice si sportului, precum si unele date rezultate din cercetarile respective.

Psihomotricitatea si limbajul scris la copiii cu deficienta mintala

Legatura dintre limbajul scris si psihomotricitate presupune o analiza extrem de complexa, desfasurata pe mai multe planuri. Asa cum arata si E.Verza (1983), dezvoltarea motorie generala determina organizarea activitatii de coordonare si sustinerea miscarilor specifice executarii si diferentierii semnelor grafice. In acelasi timp, 'dezvoltarea psihomotricitatii este legata de evolutia sistemului nervos si reflecta maturizarea psihica generala ce se reflecta in intregul sistem al limbajului si, in special, in scris.'(E.Verza, 1983)

Chiar daca in primele sale faze scrisul se bazeaza pe reproducerea modelului, dupa principiul desenarii literei sau chiar a cuvantului, desenul nu se reduce totusi la o simpla reproducere perceptiva, deoarece intervin actiuni motorii care fac posibila in forma incipienta grafica si ordonarea grafemelor in spatiul liber al paginii. Studiile au evidentiat faptul ca acei copii care au o buna dezvoltare motorie generala scriu mai repede, mai frumos si nu obosesc atat de repede asa cum se intampla in cazul copiilor cu un nivel mai scazut de dezvoltare a motricitatii. Coordonarile cinetice, ca si cele oculo-motorii se inscriu in categoria factorilor fundamentali care concura la consolidarea actului grafic, iar deficienta lor devine de cele mai multe ori cauza tulburarilor de citit-scris.

Se apreciaza ca una dintre principalele directii ale orientarii terapeutic-compensatorii a procesului didactic cu aceasta categorie de copii o reprezinta echilibrarea raportului intre activitatea practica, motrica si activitatea verbala (Gh.Radu, 1999). In acest context, am considerat necesar sa investigam relatia dintre motricitate si limbajul scris la copiii cu deficienta mintala din perspectiva componentelor motricitatii asupra carora se poate interveni la lectiile de educatie fizica.

In studiul realizat de noi, in anul 2001, pe un esantion alcatuit din 55 de copii din clasele I-IV ale Scolii ajutatoare nr.11, sector 6, Bucuresti, am urmarit sa evidentiem relatia dintre motricitate si limbajul grafic.

Pentru identificarea nivelului de dezvoltare a psihomotricitatii s-au utilizat probe din bateria Ozeretski – Guilman pentru coordonarea dinamica a mainilor, coordonarea dinamica generala si echilibru; testul Mira Stamback - pentru rapiditate; testul Head Piaget – pentru orientarea stanga – dreapta. Pentru evaluarea nivelului de insusire a scrisului s-a utilizat un test grafic care a urmarit indicatorii: incadrarea, inclinatia, dimensiunea, distorsiunile si inteligibilitatea scrisului, ritmul de scriere.

Analiza rezultatelor obtinute in urma aplicarii probelor de motricitate si a celor grafice a evidentiat faptul ca la copiii din clasa I se inregistreaza valori semnificative ale coeficientului de corelatie intre coordonarea dinamica a mainilor si varsta cronologica. Se constata ca valoarea coeficientului de corelatie este r=0.87, valoare semnificativa pentru pragul p=0.01. Sensul pozitiv ne indica o variatie de acelasi sens intre cei doi termeni ai relatiei: cu cat subiectul inainteaza in varsta, cu atat se amelioreaza si coordonarea dinamica a mainilor.

O alta relatie importanta pentru conceperea interventiei educationale din domeniul nostru se stabileste intre orientarea dreapta-stanga si diferenta dintre varsta motrica si cea cronologica. La clasa I se constata: cu cat diferentele sunt mai mici, cu atat orientarea este mai buna (r=-0.86, semnificativ la p=0.01). Acest lucru ne atrage atentia asupra componentei psihomotrice si a importantei ei in dezvoltarea generala a copilului. Varsta motrica este puternic conditionata de nivelul orientarii dreapta-stanga (r=0.88), precum si de cel al rapiditatii (r=0.9). (tabelul1., grafice nr.1- 4) La clasa a II-a am retinut acele valori pe care le consideram semnificative pentru verificarea ipotezei noastre. Astfel, corelatia puternica dintre varsta motrica si rezultatele obtinute la rapiditate si orientare spatiala (r=0.88, respectiv r=0.94) ne indica faptul ca, si la aceasta varsta, cei doi factori sunt preponderenti in determinarea nivelului de dezvoltare motrica. In ceea ce priveste rezultatele probei grafice, se constata ca predomina greselile de forma, dimensiune si orientare a semnelor. La clasa a III-a, remarcam faptul ca ponderea componentelor motricitatii in stabilirea varstei motrice este relativ egala. Toate componentele investigate coreleaza pozitiv si semnificativ cu varsta motrica a subiectilor. Acelasi rezultat se obtine si in cazul probelor grafice, la care rezultatul final coreleaza semnificativ cu indicii analizati, cu exceptia inteligibilitatii.

Rezultatele obtinute de elevii din clasa a IV-a reflecta legaturi semnificative intre rezultatele obtinute la proba de rapiditate si cele de la indicatorul privind distorsiunile semnelor grafice. Dat fiind faptul ca intre cei doi indicatori apare o corelatie medie, semnificativa la p=0.05, se poate aprecia ca distorsiunile in scrisul copiilor cu deficienta mintala sunt si consecinta cresterii odata cu varsta a vitezei de executie a actelor motrice, fapt ce poate avea repercusiuni negative asupra scrisului. Acest lucru are loc pe fondul ramanerii in urma a dezvoltarii la nivelul componentelor motricitatii. Se poate constata ca toate componentele grafismului au o pondere importanta in rezultatul final al probelor grafice, coeficientii de corelatie obtinuti fiind semnificativi la p=0.05.

Referitor la motricitatea generala, se remarca o ameliorare a omogenitatii claselor de la clasa I la clasa a IV-a, la unele componente ale sale, cum este, de exemplu, coordonarea dinamica a mainilor. Ca si in cazul motricitatii grafice, consideram ca este efectul procesului de dezvoltare – invatare – compensare, care a fost condus astfel incat a fost posibila valorificarea posibilitatilor fiecarui copil. Se remarca totusi ca acele componente care subsumeaza mai multi factori, ar fi, spre exemplu, coordonarea dinamica generala, se mentine eterogena, la nivelul grupului, semnaland faptul ca si pe planul motricitatii se manifesta heterocronia dezvoltarii personalitatii deficientului mintal.

Tabelul 1

Valorile variantei componentelor psihomotricitatii la elevii din clasele I-IV

Clasa Coordonare

dinamica a mainilor Coordonare dinamica generala Echilibru (coordona-re statica)

Rapiditate

Orientare spatiala Diferenta

Vm – Vc (ani)

I 0.3 0.3 0.9 1.3 10 1.1

II 0.5 0.5 0.4 0.7 7 1.2

III 0.9 0.2 1.1 1.3 0 1.2

IV 0.3 0.9 0.3 0.7 0 0.6