Predarea în Scopul Formării

Predarea în scopul formarii

Strategiile prezentate mai jos se refera mai ales la situatiile în care exista un „mod corect” de a raspunde la întrebari (metoe convergente de învatare). De exemplu:

- calcule matematice, stiinte exacte, contabilitate, etc.

- punctuatie, gramatica, traducere sau alte subiecte de natura lingvistica

- îsusirea cunostintelor: cunostinte generale, (indiferent de subiectul abordat)

- aceste strategii se pot adapta si la prezentarea lucrarilor practice (majoritatea lucrarilor practice)

- de asemenea, ele se pot aplica atunci când predam metode de abordare a nemultumirii clientilor.

Reguli de baza pentru autoevaluare si evaluarea colegiala.

Pentru a putea pofita la maxim de metodele de predare ce au ca scop formarea, trebuie sa ne asumam atitudinea corespunzatoare. Încercati sa cadeti de acord cu elevii dumneavoastra asupra urmatoarelor lucruri:

Vom învata cel mai bine daca suntem de acord ca:

- Este în regula daca nu întelegi un concept pe care îl auzi pentru prima data; procesul de învatare necesita timp.

- Atunci când temele sunt notate, trebuie sa încerci sa te autodepasesti, nu sa concurezi ceilalti colegi. Oricum, notarea trebuie evitata acolo unde nu este absolut necesara.

- Ceea ce conteaza este sa întelegi poblema si solutia, sau înterbarea si raspunsul:

- nu e important sa reusesti la prima încercare

- nu este o mare problema daca ai avut o mica scapare

- A gresi nu este un lucru umilitor. Cu totii gresim atunci când încercam sa învatam ceva. De fapt greselile fac si ele parte din procesul de învatare. Daca nu facem greseli, munca va parea prea usoara si nu vom lucra la capacitatea maxima.

- Greselile sunt importante pentru ca ne spun unde trebuie sa mai insistam.

- Este important sa admiti ca uneori nu întelei sau faci unele greseli, pentru ca astfel poti cere unele lamuriri.

- Sub nici o forma nu este bine sa râdem unii de altii atunci când gresim.

- Poti spune ca ai învatat din greseli aunci când, în sfârsit, ai reusit sa întelegi si sa rezolvi problema fara nici o gresala.

Va simtiti curajosi? Iata un exercitiu de o jumatate de ora: spuneti-le elevilor sa strige „URA!” la fiecare gresala pe care o descopera în propria lucrare.

Cand putem folosi metodele de predare pentru formare

Unele din strategiile ce urmeaza sa va fie prezentate sunt foarte pretentioase. Chiar daca acestea vor parea dificile pentru elevi, sau dumneavoastra veti fi tentati sa le reduceti ca intensitate, nu renuntati. Aceste metode sunt prea puternice pentru a fi abandonate.

Încercati sa ascultati discutiile elevilor atunci când lucreaza la evaluarea reciproca. Veti putea observa, astfel nivelul de întelegere la care ei au ajuns; nu va amestecati, însa în aceste discutii.

Daca elevii nu se descurca prea bine cu autoevaluarea, evaluarea colegiala, sau nu reusesc sa îsi dea unii altora explicatii eficiente, nu renuntati la toate acestea. Dati-le eleviilor mai mult timp pentru a exersa aceste metode. Oricum, este bine sa le cereti elevilor sa poarte între ei discutii cu caracter explicativ, în vederea corectarii eventualelor greseli; apoi puteti trece la verificarea autoevaluarii sau a evaluarii colegiale.

Strategii ale predarii cu caracter de formare

1. Evaluarea colegiala în grupuri de câte doi elevi

Cea mai simpla forma de evaluare colegiala este aceea de a-i lasa pe elevi sa lucreze individual la un exercitiu de cinci minute, urmând ca apoi, doi câte doi sa îsi schimbe lucrarile între ei pentru evaluare. În acest caz rezultatele se vor comunica verbal. Aceasta metoda are nevoie de multa atentie.

Evaluarea colegiala în grupuri de câte doi elevi folosind raspunsuri etalon.

Aceasta este o alta strategie gasita de Gibbs, care a avut un randament dublu în cadrul unui curs de natura tehnica. Aceasta metoda este folositoare atunci când sunteti nevoiti sa dati teme mai putine, neavând destul timp pentru notare. Evaluarea între colegi este oricum un bun exercitiu.

- Elevii rezolva un set de înterbari si îsi semneaza lucrarea.

- Toate lucrarile trebuie sa ajunga la profesor care urmeaza sa le împarta altor elevi pentru notare. Nici un elev nu va sti cine îi corecteaza lucrarea.

- Elevii vor corecta si vor nota luvrarile colegilor, folosindu-se de „raspunsuri etalon” si de un sistem de notare pus la dispozitie de catre profesor.

- Odata corectata, lucrarea este înapoiata elevului care a reozlvat-o, fiecare elev pastrând si solutiile problemelor. Majoritatea elevilor vor fi implicati în corectarea lucrarilor, în timp ce prifesorul nici nu trebuie sa vada lucrarile.

- În cazul lui Gibbs, profesorul nu s-a uitat la notele pe care le-au obtinut elevii. Media notelor în acea grupa a crescut de la 4,5 la 7,5 ca rezultat al acestei metode. (Ajungând la faza aceasta puteti sa începeti sa verificati notele, daca doriti.)