Preșcolaritate

Prescolaritatea sau vârsta de aur a copilariei înregistreaza progrese mari în ceea ce priveste dezvoltarea fizica si psihica. Pentru a observa acest lucru putem sublinia câteva dominante în procesul de dezvoltare în acest stadiu :

-cresterea deosebita a capacitatilor senzoriale si motrice;

-sporirea autonomiei în plan practic prin formarea a numeroase deprinderi igienice de alimentare, de îmbracare, de manevrare a obiectelor;

-dezvoltare proceselor psihice complexe care asigura noi caracteristici comportamentale : anticipare, organizare, reglare voluntara;

-o mai mare curiozitate si sete de cunoastere care stimuleaza puternic jocul, învatarea si stimularea mediului înconjurator ;

-cresterea capacitatii de adaptare la mediul social;

Programul de la gradinita face parte din viata celei mai mari parti a copiilor de aceasta vârsta, aceasta institutie începând sa joace un rol tot mai important în dezvoltarea lor. Relationarea cu parintii pentru aceasta faza este esentiala, copiii preluând de la acestia modele de comportament si în acelasi timp încep treptat sa cunoasca mediul înconjurator : teatru, gradina zoologica, parcul s.a. Jocul este în continuare pentru aceasta vârsta o componenta cheie a programului zilnic, devine tot mai complex având efecte formative puternice. Un alt factor de dezvoltare psihica este reprezentat si de relationarile cu ceilalti colegi. Se afirma despre prescolar ca este avid de cunoastere, ca are o deschidere perceptiva speciala asupra spectacolului lumii; capacitatile sale senzoriale se dezvolta tot mai mult.

În jurul vârstei de 6-7 ani în viata copilului se produce un eveniment remarcabil: intrarea în scoala; dezvoltarea sa fizica dar mai ales cea psihica va fi influentata decisiv de acest factor. Actul de învatare difera în mod radical prin continut, mod si cadru de orice proces de învatare prin care, prescolarul devenit acum scolarul mic, a trecut. Scoala influenteaza întreaga dezvoltare a copilului, în acest sens putem evidentia o serie de elemente :

-stabilirea unor raporturi mai obiective cu lumea, scoala integrându-l pe copil în aria rationalului

-cresterea capacitatii de învatare a copilului

-adauga noi dimensiuni identitatii de sine

Referindu-ne la prescolari, perceptiile joaca un rol important, cele tactile devin tot mai fine, contribuind la unificarea informatiilor cu care intra în contact prescolarul iar cele vizuale îsi aduc aportul la integrarea mai buna a celorlalte informatii în gândirea copilului. Pe baza acestor progrese înregistrate la nivelul perceptiilor, la prescolari apare si observatia ca forma superioara de explorare a mediului. Gândirea este reprezentata în acest stadiu de dezvoltare a copilului de : marea curiozitate, explorarile perceptive ample, însusirea tot mai buna a limbajului, desfasurarea de jocuri tot mai complexe. Doua caracteristici principale putem evidentia în procesul de gândire a prescolarului: intuitivitatea si preoperativitatea. Intuitivitatea ei este strâns legata cu perceptia, în fapt se subliniaza idea ca ,“copilul poate gândi ceea ce percepe, dar gândirea lui nu merge mai departe cu reprezentarea elementului perceput” (P.Osterrieth). Unitatile cognitive cu care opereaza gândirea prescolarului sunt tot preconcepte, renumitul psiholog elvetian Jean Piaget vorbind în acest sens despre “gândirea imagistica” a prescolarului. Faptul ca este preoperatorie arata ca nu dispune de informatii veritabile ci doar de un fel de “actiuni executate în gând” (Jean Piaget). Gândirea prescolarului este în general necauzala.

Scolarii mici, se disting fata de prescolari în privinta gândirii printr-o chestiune fundamentala, aceea ca, în cazul primilor avem de-a face cu o gândire operatorie; aceasta este caracterizata de o puternica legatura de concret, accesul la o noua informatie sau la o noua notiune fiind conditionata de perceptii si de reprezentari. Gândirea devine cauzala, fiind apta sa surprinda si sa înteleaga numeroase relatii cauzale relative simple. În acelasi timp este reversibila si reglata de o logica implicita, folosind rationamente inductive adevarate.