Profesorul și Rolurile Sale

1.A fi profesor

A fi profesor inseamna un risc asumat. Si asta deoarece pregatirea pentru a preda, pentru a-i invata pe altii cum sa invete este o opera niciodata incheiata si care implica multa rabdare, multe momente de incertitudine, de descurajare si multe ore de studiu, iar rezultatele nu pot fi masurate nici cantitativ si nici imediat. Totusi, la capatul acestui drum te pot astepta multe bucurii si satisfactii.

Clasa scolara nu este atat un spatiu unde, dupa un ritual academic, se trateaza un subiect din programa, iar profesorul nu este doar pesoana care propune continuturi, formuleaza sarcini si cere anumite conduite. In clasa se invata mai mult decat o materie, se invata o lectie de viata. Profesorul stimuleaza si intretine curiozitatea elevilor pentru lucruri noi, le modeleaza comportamentele sociale, le intareste increderea in fortele proprii si ii ajuta sa isi gaseasca identitatea. Realizarea acestor sarcini depinde de masura in care profesorul poseda calitatile si competenta necesare centrarii cu precadere pe asteptarile, trebuintele si interesele elevilor.

Dupa Rene Hubert(1965), principala calitate a profesorului este vocatia pedagogica, exprimata in „a te simti chemat, ales pentru aceasta sarcina si apt pentru a o indeplini”. El considera ca vocatiei pedagogice ii sunt caracteristice trei elemente:iubirea pedagogica, credinta in valorile sociale si culturale, constiinta responsabilitatii fata de copil, fata de patrie, fata de intreaga umanitate.

M. A. Bloch(1968), care considera ca „arta pedagogica, ce este inainte de toate arta de a te pune la dispozitia copiilor, de a simpatiza cu ei, de a le alege universul, de a le sesiza interesele care ii anima, se intemeiaza in mare parte pe un dar, pe care candidatii la functia de profesor il au sau nu il au. Insa, o buna formare (a profesorului) poate ajuta acest dar sa se dezvolte unde exista si, mai ales, acolo unde, din pacate, nu exista, aceasta formare reusind, intr-o oarecare masura, sa atenueze catastrofa pricinuita de lipsa sa si, sa-i faca mai putin novici, un pic mai putin inadaptati la sarcina pe tinerii angajati dintr-o eroare intr-o profesie pentru care nu erau facuti”. Daca M. A. Bloch sustine ca arta de a-i invata pe altii reprezinta un dat natural, exista si autori care cred ca meseria de profesor se invata ca oricare alta meserie.

2.Personalitatea profesorului

Cultura profesorului. Profesiunea de educator, ca de altfel orice profesiune, este rezultatul acumularii unei culturi profesionale, al inzestrarii cu anumite cunostinte de specialitate si tehnici de lucru, al formarii unor calitati specifice activitatii din acest domeniu. Profesorul este, deci, un profesionist. Ca atare personalitatea lui poate fi analizata din prisma premiselor necesare alegerii unei asemenea profesiuni si din prisma pregatirii propriu-zise pentru exercitarea ei. Primul aspect se refera la calitatile aptitudinale ale profesorului, iar cel de al doilea se refera la cultura sa, rezultat al pregatirii si experientei acumulate, al formarii unor trasaturi temperamentale si de caracter.

Personaliatea profesorului nu se reduce insa la cultura sa. Ea presupune si o serie intreaga de calitati, determinate, in primul rand, de specificul si complexitatea muncii pe care o desfasoara. Ca orice profesiune si cea de educator, pentru a putea fi exercitata cu un randament ridicat, reclama anumite insusiri sau trasaturi de personalitate.

Calitati atitudinale. Intrucat profesiunea de educator presupune raportare si confruntare continua cu altii, anumite calitati atitudinale sunt indispensabile acelora care isi aleg si presteaza aceasta profesiune. T. M. Newcomb considera ca acest concept ar reflecta „cel mai adecvat forma primara in care experienta trecuta a individului este concentrata, pastrata si organizata pentru ca el sa se poata incadra intr-o noua situatie”

Gama acestor calitati este destul de mare. Cele mai reprezentative pentru personalitatea profesorului sunt :

- Umanismul in general si dragostea de copii in special. Aflandu-se in fata unor fiinte umane, adulte sau in devenire, profesorul trebuie sa dea dovada de multa sensibilitate, atasament si respect fata de ele, tratandu-le ca semeni ai sai care asteapta de la el ajutor si indrumare.„Dragostea de copii, sunstine R. Hubert, trebuinta de a se dedica acestor fiinte plapande se deschise tuturor influentelor, increzatoare in forta si bunatatea adultului, este prima conditie pentru a deveni un bun educator”.

- Calitati atitudinale de natura caracterial-morala. Din aceasta categorie fac parte spiritul de obiectivitate si dreptate, principalitatea, cinstea, curajul, demnitatea, corectitudinea, modestia, firea optimista, deschisa, fermitatea, rabdarea, darzenia si intransigenta, stapanirea de sine etc.

- Calitati aptitudinale. Sunt incluse aici toate acele insusiri psihice care asigura indeplinirea cu succes a diverselor sarcini pe care le implica activitatea instructiv-educativa si obtinerea in final a unor performante ridicate

Aptitudinile pedagogice se impart in doua grupe :

- aptitudini didactice unde se includ aptitudini necesare muncii de transmitere a cunostintelor, aptitudini implicate in activitatea de formare a priceperilor si deprinderilor, aptitudini implicate in activitatea de verificare si apreciere, aptitudini de evaluare si autoevaluare a activitatii didactice etc.