Profilul Profesorilor in Scoala Romana

Imagine preview
(6/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Profilul Profesorilor in Scoala Romana.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 6 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 2 puncte.

Domenii: Pedagogie, Marketing

Extras din document

Profilul profesorului in scoala romana

Atat prin forma lui de organizare,cat si prin continutul lui,invatamantul la Roma avea un pronuntat caracter de clasa.Functia de educator era o ocupatie intelectuala cu trecut indelungat,chiar daca facem abstractie de educatia ce se dadea in familie,sub conducerea directa a mamei pana la varsta de sapte ani, apoi sub supravegherea tatalui.

Dupa traditia istorica,transmisa de Titus Livius,cea mai veche institutie de invatamant la romani ar data de pe la mijlocul secolului al V-lea i.e.n.El afirma ca in Forul roman,printre pravaliile vanzatorilor de tot felul,se aflau si unele scoli .

Primele scoli reprezentau si cea mai elementara forma de invatamant.Cunostintele erau predate de un litterator,adica ”cel care invata pe altii literele”:mai tarziu a aparut denumirea de primus magister sau ludi magister.Acest din urma termen dovedeste existenta unei scoli,deci a unei institutii colective de invatamant elementar(ludus litterarius).Ea era frecventata aproape exclusiv de copiii oamenilor saraci,caci cei bogati prefereau sa dea acasa fiilor lor instructia elementara.

Cine indeplinea ocupatia de invatator in aceste scoli de grad elementar?Plutarh spune despre Spurius Carvilius,cel dintai invatator roman al carui nume se cunoaste,ca era libert al consulului din anul 234 i.e.n.Acest amanunt este ilustrativ si pentru epoca in care traieste autorul insusi al Vietilor paralele;caci si istoricul Tacit,contemporanul mai tanar al lui Plutarh,vorbind despre cariera stralucita pe care a facut-o un parvenit,spune ca la inceput acesta avusese o ocupatie umila(obscura initia),adica aceea de invatator.In general vorbind,o astfel de ocupatie nu puteau avea decat oameni liberi de rand sau chiar liberti,de vreme ce orice munca pentru care se primea salariu sub o forma sau alta era considerata injositoare pentru mentalitatea membrilor nobilimii romane;in ochii lor invatatorul era un biet muritor,care nu se bucura de nici o trecere in fata oamenilor de pe urma unei ocupatii atat de desconsiderate res indignissima,cum o numeste un autor antic.

Putina consideratie de care se bucura aceasta ocupatie reiese si din retributia mica pe care invatatorii o primeau de la parintii scolarilor.Dupa informatiile pe care le avem cu privire la ultimul secol al republicii dintr-o satira a lui Horatiu,invatatorul primea de fiecare elev cate opt asi pe luna,adica patru cincimi dintr-un denar;aproximativ aceeasi cifra este indicata si de poetul satiric Iuvenal la inceputul secolului al II-lea e.n., ceea ce reprezenta un salariu de mizerie.

Dar nici din punct de vedere moral situatia acestora nu era mai buna.

Intr-adevar,provenienta invatatorilor din paturile de jos ale populatiei libere era o cauza pentru care acestia nu se bucurau de prestigiu si autoritate,nu numai in fata oamenilor in general,dar nici in fata elevilor insisi.Acest lucru era frecvent indeosebi in raporturile dintre ei si fiii celor bogati,cand erau pusi intr-o situatie de inferioritate,ceea ce influenta negativ prestigiul profesiunii lor.Un exemplu elocvent in aceasta privinta il avem intr-o comedie a lui Plaut, unde un invatator se plange de situatia de inferioritate pe care o are fata de scolarii sai din paturile sus-puse: „Daca invatatorul atinge cu varful degetului pe unul care n-a implinit inca sapte ani,acesta de indata ii sparge capul cu tablita.Daca merge la tatal lui sa se planga,acesta ii spune copilului: << Esti vrednic de mine atata timp cat te aperi impotriva unei vatamari ce ti se aduce >>”.

Nici fata de elevii proveniti din paturile de jos invatatorul nu-si putea mentine autoritatea si prestigiul decat cu ajutorul biciului si al nuielii pe care le aplica pentru cea mai mica greseala.Tot Plaut descrie o scena de la o lectie „...te asezai pe un scaunel in fata invatatorului;iar cand citeai din carte,daca greseai o singura silaba,pielea ta venea vargata”.In general, se pare ca singurul mijloc de a asigura disciplina erau constrangerea si pedepsele corporale.

Brutalitatea cu care era asigurata disciplina,precum si variatele ei forme de manifestare aveau de obicei urmari negative si daunatoare asupra formarii elevilor,familiarizandu-i cu ipocrizia si lasitatea.

Ce-i invata un ludi magister pe copii intr-o scoala de grad elementar?Bineinteles inainte de toate cititul si scrisul.

Cititul incepea cu alfabetul,ale carui litere erau invatate pe dinafara mai inainte de a fi cunoscute dupa forma lor.

Scrisul se invata de-abia dupa ce scolarii se aflau in faza cititului;ei scriau pe tablite cuvintele sau textele pe care urmau sa le citeasca.Textele citite si scrise erau apoi invatate pe dinafara.

Fisiere in arhiva (1):

  • Profilul Profesorilor in Scoala Romana.doc