Proiectul de activitate integrată - curriculum la decizia educatoarei

Proiectul de activitate integrata – curriculum la decizia educatoarei

În ultimii ani, la nivelul învatamântului românesc au aparut idei si practici care au încurajat schimbarea abordarii de la curriculum centrat pe disciplina la un curriculum centrat pe copil. Situarea copilului în centrul organizarii procesului de predare – învatare a constituit o schimbare fundamentala care a atras dupa sine necesitatea gasirii acelor solutii didactice care sa stimuleze performanta copilului cel putin la nivelul descris de potentialul sau.

Dupa Vîgotski „învatarea creeaza zona celei mai apropiate dezvoltari, adica provoaca, cheama la viata si pune în miscare o serie întreaga de procese ale dezvoltarii, care acum sunt posibile pentru copil numai în sfera interrelatiei cu cei din jur si numai în cursul colaborarii cu semenii din care, deschizând cursul intern al dezvoltarii, devin apoi un bun interior al copilului.”

Deci ce este un proiect? Un demers didactic în grup, într-o interactiune continua, prin care se urmareste integrarea noilor informatii în structuri cognitive proprii si transferarea lor în continuturi noi, aplicabile în practic, o comunitate de învatare în care fiecare contribue atât la propria învatare, cât si la procesul de învatare colectiv, o actiune de cercetare si actiune practica în acelasi timp.

De ce curriculum la decizia educatoarei? Explozia de informatii din diferitele domenii determina confruntarea copilului cu o varietate de aspecte problematice si dificultati care deriva dintr-o cunoastere limitata, iar realitatea trebuie abordata cu precizie, la momentul potrivit, atât din perspectiva teoretica cât si practica. Din perspectiva acestor circumstante, noi educatoarele, tocmai aceasta realitate o putem înfaptui prin metoda proiectului.

Reforma educationala, prin implementarea metodei proiectului, permite dobândirea de catre copil a unor deprinderi si abilitati prin care, ulterior, se poate realiza întelegerea si producerea unor rationamente autentice, devenind astfel participanti activi în viata comunitatii. Se face astfel trecerea de la modelele traditionale, care limiteaza uneori realizarea cunoasterii, la cunoastera în cadrul unei cercetari practice care le ofera copiilor posibilitatea de a exploata în profunzime domenii noi, de a acumula cunostinte în mod independent si de a dezvolta competente precum creativitatea, spiritul de initiativa, capacitatea de a comunica si de a lucra în echipa.

Caracteristica esentiala a proiectului este ca plaseaza copilul în centrul proiectarii didactice, asigura o mai buna corelare gândire – învatare, iar pe noi ne pune în situatia de a reflecta asupra raspunsurilor la întrebarile:

- Cum predam ?

- Cum îi vom face pe copii sa-si aminteasca si sa-si activeze experientele, informatiile pe care le detin despre subiectul propus?

- Cum îi vom motiva sa se informeze, sa caute, sa investigheze?

- Cum îi facem sa interactioneze în mod activ cu noile informatii si cu ceilalti membrii ai grupei ?

- Ce contexte de exersare a noilor continuturi voi crea?

- Cum îi vom face sa dea un sens si o interpretare personala celor învatate, reprezentative pentru fiecare copil?

Primul pas îl face educatoarea , care , acceptând ideea de schimbare si adaptându-se cu usurinta acesteia poate aduce schimbari în modul de a gândi si actiona al copilului , al parintilor acestuia si chiar in sistemul educational .

Al doilea pas este necesar sa se faca în directia metodelor de predare folosite la grupa si a rolului educatoarei în procesul didactic , care , trebuie sa fie legate de vârsta copilului si sa tina cont de creativitatea si încrederea în sine a fiecaruia dintre cei doi factori implicati în procesul didactic .

Ultimul pas este necesar în regândirea si potentarea valentelor formative ale mediului educational . Aproape tot ce se afla în mediul educational în care se misca copilul poate constitui obiectul unei intense curiozitati din partea acestuia si , în acelasi timp , poate contine ceva interesant din care el poate învata .

Educatoarea este cea care creeaza mediul educational favorabil învatarii in sala de grupa si de asemenea pentru a stimula învatarea copilului este indicat sa se apeleze la acesta , solicitandu-l sa aduca în grupa ceva din viata lui petrecuta în afara gradinitei pentru a primi ajutor în alegerea si definirea unui subiect de proiect de învatare pornind de la acel „ceva ” familial si cunoscut .

Bazându-se pe acesti pasi esentiali , educatoarea încerca sa contureze schimbarea în procesul didactic prin folosirea metodei proiectelor de grup , selectate , gândite si elaborate cu ajutorul copiilor si al parintilor . Prin aceasta metoda copiii intra în contact direct cu realitatea cercetata , iar obiectele , fenomenele , procesele sunt investigate în dimensiunile si caracteristicile reale , asa cum se manifesta în realitatea concreta .

Scopul proiectului este de a-l ajuta pe copil sa cunoasca mai mult despre un subiect decât sa caute raspunsul cerut la o întrebare pusa de educatoare în legatura cu acel subiect . Proiectul este o extindere , o investigare a unui subiect din sfera idealului sau practicului catre care copilul îsi îndreapta întreaga atentie si energie . Proiectul îi implica pe copii în conducerea investigatiei în mediul imediat asupra fenomenelor si evenimentelor despre care doresc sa învete mai mult .

Alegerea acestei metode poate fi argumentata prin :

- proiectul poate fi încorporat în curriculumul pentru vârstele timpurii

- proiectul are o structura temporala care ajuta educatoarea sa – si organizeze progresiv activitatea cu copiii în functie de dezvoltarea si de interesul acestora si de gradul de cunoastere al subiectului luat în discutie .

- proiectul ofera contexte în care copiii pot aplica o foarte mare variatete de cunostinte si deprinderi sociale si intelectuale , pe lânga cele de baza date de curriculum

- proiectul atrage în permanenta parintii în activitatea desfasurata în cadrul acesteia , educatoarea având avantajul de a beneficia zilnic de contactul cu membrii familiei

- dezbaterile se fac din perspectiva diferitelor arii curriculare : educarea limbajului , activitate matematica , cunoasterea mediului , educatie plastica , educatie fizica , educatie pentru societeta etc. si se regasesc în activitati comune, în jocuri si activitati alese , în programul distractiv

Metoda proiectului integrat este o strategie de învatare si evaluare care se concentreaza pe efortul deliberat de cercetare al copilului, pe depistarea si întelegerea subiectului în întreaga sa amploare, contribue la învatarea unui mod de «gândire interdisciplinara » si contribue la practica învatarii prin cooperare. Aceasta abordare are o eficienta crescuta în cresterea motivatiei copiilor si în stimularea operatiilor superioare ale gândirii, deoarece învatarea bazata pe proiect este actiune de cercetare si actiune practica în acelasi timp. Copiii sunt solicitati sa apeleze la acele surse care îi ajuta sa rezolve problemele, ei sunt implicati în experiente de învatare complexe, în grupuri, în proiecte din viata reala prin care îsi dezvolta cunostintele, deprinderile. Maniera integrata presupune abordarea realitatii printr-un demers didactic globalizat, în care limitele dintre categoriile si tipurile de activitate dispar într-un scenariu unitar, în cadrul caruia tema se lasa investigata cu toate mijloacele diferitelor stiinte. Integrarea se va face prin alipirea într-un scenariu bine închegat a unor continuturi care apartin unor domenii diferite, continuturile propuse având un subiect comun care urmeaza a fi investigat si elucidat în urma parcurgerii acestora si a realizarii obiectivelor propuse.

Pentru a fi posibila abordarea în maniera integrata , educatoarea trebuie sa stabileasca cu claritate obiectivele si continuturile activitatilor zilnice si un scenariu care sa motiveze si sa canalizeze atentia copiilor spre ceea ce vor investiga..Este necesar un demers didactic adecvat care sa cuprinda trei etape aflate în interdependenta : evocare ; realizarea sensului ; reflectia.