Răspunderile și responsabilitățile profesorului de limba engleză

Educatia este un fenomen complex de care se ocupa o serie de factori: scoala, familia, institutiile culturale, presa, radioul, televiziunea, opinia publica, etc. Între acesti factori, un rol distinct le este atribuit educatorilor de profesie ( educatoare, învatatori, profesori ). De-a luingul timpului, în toate comunitatile, cadrul didactic a fost considerat ca fiind unul dintre reprezentantii de vaza ai fenomenului cultural din societate, el având rolul principal în formarea si educarea generatiilor tinere poentru o deplina integrare sociala.

Profesiunea reprezinta o „ocupatie, îndeletnicire cu caracter permanent pe care o exercita cineva în baza unei calificari corespunzatoare”.

Cuvântul „dascal” îsi are originea în limba greaca si are sensul de „cel care vorbeste în fata cuiva”, putând fi chiar un model. Modelul educativ al profesorului este un ghid de comportament etic si tehnic pentru cei educati si un criteriu de referinta al aprecierii muncii acestuia. Printre calitatile pe care trebuie sa le aiba dascalul se numara si aptitudinile de competenta, de transfer de convingeri, de disciplina, de autoritate, de responsabilitate, etc. Cadrul didactic trebuie sa stimuleze creativitatea elevilor, sa le dezvolte aptitudinea descoperirii si de cunoastere a adevarului.

J. Thill vede profesiunea de educator ca: „O mare si frumoasa profesiune, […] aspra dar placuta, utila si mândra, exigenta si libera, […] în care pregatirea exceptionala este abia satisfacatoare, o profesiune care epuizeaza si învioreaza, care dispereaza si exalta, în care a sti nu înseamna nimic fara emotii […]”, de unde întelegem ca, prin pregatire stiintifica, seriozitate, constiinciozitate si dragoste fata de elevi, activitatea didactica a educatorului este eficienta,

Datoriile cadrelor didactice se prezinta în doua categorii: actiuni permise si actiuni interzise. În continuare vor fi prezentate datoriile cadrelor didactice asa cum sunt prevazute într-o societate democratica si cu un învatamânt dezvoltat. Pentru aceasta am apelat la Codul Asociatiei Educatiei Nationale din Statele Unite ale Americii, document care structureaza permisiunile si interdictile pe baza a cinci principii.

Primul principiu statorniceste obligatiile cadrelor didactice pentru îndrumarea copiilor, a tineretului si a adultilor în procesul cunoasterii, pentru a-i pregati pe acestia sa devina cetateni autonomi, sa aiba un spirit democtaric, principiu care are la baza ideea ca „puterea natiunii consta în responsabilitatea sociala, componenta economica si taria morala a indivizilor ei”.

Al doilea principiu prevede ca dascalii si parintii copiilor sunt datori ca împreuna sa modeleze formarea fiecarui elev în conformitate cu cerintele sociale si în functie de aspiratiile si posibilitatile fiecarui copil. Eficienta procesului de învatamânt depinde, bineînteles, în mare masura de relatiile de colaborare dintre scoala si familiile elevilor.

Al treilea principiu se refera la faptul ca învatamântul ocupa o pozitie de interes public national, fapt ce implica relatia directa dintre scoala si societate. Eficienta învatamântului si imaginea lui în societate este data si de relatia constructiva dintre sistemul social si subsitemul învatamântului.

Al patrulea principiu se refera la faptul ca cei ce lucreaza în învatamânt au obligatii si cu privire la angajare. Aceste obligatii se bazeaza pe respect mutual si încredere, pe relatii de tipul patron-angajat. Ocuparea unor functii didactice trebuie sa fie pe baza de competenta. Cadrele didactice au datoria de a nu admite nici un fel de discriminare sau abatere de la prevederile legale.

Al cincilea principiu stabileste ca respectul si recunoasterea sociala a profesiunii didactice depinde în mare masura de valoarea profesionala si morala a dascalilor. Profesionistii educatiei au datoria de a apara si spori acest prestigiu prin contributia lor la îmbunatatirea calitatii procesului instructiv-educativ. Exercitarea profesiunii didactice se deosebeste de toate celelalte activitati prin unicitatea si calitatea relatiilor profesionale între dascali.

Prin trecerea de la raspundere la responsabilitate, dascalul contureaza autentica datorie a profesiunii didactice, aceea care ofera libertatea responsabilitatii, mai ales în cadrul permisiunilor nonobligatorii. Aceste actiuni permise, dar totodata nonobligatorii, ramân la libera alegere a fiecarui dascal. În cazul acestor permisiunilor nonobligatorii se realizeaza autentica datorie a dascalului se pun în valoare tactul si maiestria pedagogica, capacitatea empatica, etosul didactic, umorul, etc.