Recenzie - Toți copiii la scoală pană în 2015 - Inițiativa globală privind copiii în afara sistemului de educație

Cartea care eu am ales-o ne prezintă un studiu pe baza unui raport efectuat în anul 2005 ce a prezentat tipologia copiilor aflați în afara sistemului de educație și a realizat o analiză a datelor dezagregate.

A fost înființată pentru a permite o mai bună întelegere a datelor disponibile și este importantă în mod special în ceea ce privește cercetarea situației celor mai defavorizați copii aflați în afara sistemului de educație.

Cartea este alcatuită din o prezentare scurtă a structurii sistemului de învățământ și principalii actori, însă datele din acest raport referitoare la ciclul primar nu includ și grupa pregătitoare.

Tema acestei cărti fiind despre copiii aflați în afara sistemului de educație, consider că este necesar să oferim o definiție acestui termen folosit în scopul studiului INS(Institutul Național de Statistică) : „un copil de vârstă școlară care nu este cuprins în niciun program educațional sau profesional.”

In acest context abandonul școlar este definit ca fiind acea situație în care un elev cuprins în sistemul de învățământ la începutul anului școlar nu mai participă la ore și nu duce la bun sfârșit anul respectiv.Rata abandonului școlar se calculează așadar ca raportul dintre populația școlară înscrisă la începutul anului școlar și numărul de elevi înscriși la finalul anului.

In primul capitol al cartii numit "Profilurile copiilor excluși" ne sunt prezentate profilurile OOSC(Copii în afara sistemului de educație) pe dimensiuni. În dimensiunea 1 este prezentată proporția copiilor de vârstă preșcolară (3-6 ani) care sunt aflați în afara sistemului de educație. Aceasta proportie reprezintă 18-20% din numărul total al copiilor de vârstă respectivă.

In urma efectuarii unei proporționari a copiilor de vârstă preșcolară cuprinși în învățământul preșcolar sau primar ,în funcție de gen și alte caracteristici, anul 2009/2010 am constatat că numărul copiilor din mediul rural care nu sunt incluși în sistemul de educație este în continuare mai mare decât în mediul urban, atât în cazul băieților, cât și al fetelor.

In funcție de mediul de rezistență se remarcă o diferență în cazul fetelor care locuiesc în oraș,indicatorul analizat atinge o valoare de 14-15% , în timp ce cele care locuiesc în mediul rural ajunge la 20-22%.

In dimensiunea 2 ni se prezintă datele UIS și INS în urma cărora , în 2009 , peste 65.000 de copii de vârsta învățământului primar(7-10 ani) nu frecventează școala, prezentând 8% din numărul total al copiilor de această vârstă. Această dimensiune pune accent pe băieții din mediul rural și urban, care provin din familii defavorizate din punct de vedere economic,cei de etnie romă și cei cu cerințe educaționale speciale , aceștia făcând parte din categoria copiilor puternic afectați.

In cele din urma se constată o diferență de gen în favoarea fetelor: rata abandonului școlar în ciclul primar este de 1,6% în cazul băieților și de 1,3% în cazul fetelor.

"Băieții din ciclul primar prezintă o rată a abandonului școlar mai mare. în timp ce în cazul fetelor de acceași vârstă riscul îl reprezintă mai degrabă nefrecventarea deloc a școlii’’

În dimensiunea 3 ,în 2009, aproximativ 50.000 de copii de vârsta învățământului gimnazial (11-14 ani) erau în afara sistemului de educație,reprezentând 5% din numărul total. Numărul copiilor de vârsta învătământului gimnazial ce nu merg la școală a scăzut ușor, în timp ce numărul copiilor de vârsta învătământului primar ce nu sunt cuprinși în învătământ a crescut cu peste jumătate.