Relația dintre educația formală, nonformală și informală - competiție sau complementaritate

Etimologic, termenul educaţie, poate fi dedus din latinescul educo-educare (a alimenta, a ingriji, a creste -plante sau animale) sau educe – educere.

Termenul education, apare in secolul XVI la francezi, de unde va fi imprumutat şi in limba romană prin termenul educaţie.

Noţiunea de educaţie a aparut in limbajul pedagogic la mijlocul secolului al XVIII-lea, cu secole in urma fiind folosită şi in teologie, cu sensul de aspiraţie spre desăvarşire divină.

Potrivit “Dictionarului explicativ al limbii romane”,educatia reprezinta ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale oamenilor.

Insă ,incă din antichitate, filozofii au incercat sa gasească numeroase definiţii ale educaţiei.Kant spunea despre educaţie că “este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare si moralizare a omului, iar scopul educatiei este de a dezvolta in individ toata perfectiunea de care este susceptibil”. Dewey afirma că “educatia este acea reconstructie sau reorganizare a experientei care se adauga la intelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de a dirija evolutia celei care urmeaza” , iar Hubert remarca faptul că “educatia este o integrare: integrarea fortelor vietii in functionarea armonioasa a corpului, integrarea aptitudinilor sociale in vederea adaptarii la grupuri, integrarea energiilor spirituale, prin mijlocirea fiintei sociale si corporale, pentru dezvoltarea completa a personalitatii individuale”

Conceptul de educatie a imbracat mai multe sensuri pe parcursul evolutiei istorice a omenirii, in functie de momentul de timp si intentionalitatea asociata acestora. Astfel ca definirea educatiei se poate face din mai multe unghiuri:

Cerghit (1988) identifica urmatoarele posibile perspective de intelegere:

- educatia ca proces (actiune de transformare in sens pozitiv si pe termen lung a fiintei umane, in perspectiva unor finalitati precis formulate);

- educatia ca actiune de conducere (dirijarea evolutiei individului spre stadiul de persoana formata, autonoma si responsabila);

- educatia ca actiune sociala (activitatea planificata ce se desfasoara pe baza unui proiect social, care comporta un model de personalitate);

- educatia ca interrelatie umana (efort comun si constient intre cei doi actori -; educatorul si educatul);

- educatia ca ansamblu de influente (actiuni deliberate sau in afara unei vointe deliberate, explicite sau implicite, sistematice sau neorganizate, care contribuie la formarea unui om).

Conceptul pedagogic de formă generală a educaţiei defineşte cadrul de desfăşurare a acţiunilor şi influenţelor cu finalitate formativă directă sau indirectă,realizate intr-un timp şi spaţiu determinant pedagogic şi social.Logica activităţii de educaţie consemnează interdependenţa existentă intre conţinuturile generale care reflecta valori şi necesităţi umane fundamentale şi foemle generale adoptate in anumite contexte de sistem şide proces,instituţionaleşi noninstituţionale,organizate sau spontane.

Educaţia nu este o etapă limitată numai a unei anumite vârste, ci se prelungeşte pe

întreg parcursul vieţii unui individ.Astfel ea are mai multe forme ce definesc caracteristicile exterioare ale unor tipuri de acţiuni sau influenţe pedagogice, dar si modalităţile de structurare internă a elementelor componente in raport cu o idee dominantă: rigoarea şi obligativitatea normativă,in cazul educaţiei formale;flexibilitatea şi adaptabilitatea la cereri opţionale şi facultative,in cazul educatiei nonformale;spontaneitatea,extinderea si eterogenitatea,in cazul educaţiei informale.

Analiza formelor generale ale educaţiei presupune valorificarea criteriilor de clasificare operabile la nivelul acestei categorii pedagogoce fundamentale care consemnează diferentele esenţiale existente intre situaţiile pedagogice bazate pe acţiuni organizate sau doar pe influente spontane, desfaşurate intr-un cadru care conferă proiectarii un caracter instituţionalizat sau noninstituţionalizat.

Educaţia formala reprezintă ansamblul actiunilor si al influentelor pedagogice proiectate institutional prin structuri organizate sistemic,pe niveluri si trepte de studii,in cadrul unui proces de instruire realizat cu maximum de rigurozitate in timp si spatiu.