Rolul Educației în Societate

Zi de zi, fiecare dintre noi suntem supusi, vrând-nevrând unui aflux informational si unui bombardament mediatic cu sau fara intentie pedagogica. Aceste influentele multiple, resimtite sau nu ca fiind de tip educativ, pot actiona concomitent, succesiv sau complementar, în forme variate, în mod spontan, incidental sau având un character organizat si sistematic.

În pedagogie, aceasta realitate este reflectata cu ajutorul conceptului care defineste formele generale ale educatiei. Acesta se refera la principalele ipostaze prin care educatia se poate obiectiva, “pornind de la varietatea situatiilor de învatare si de la gradul diferit de intentionalitate actionala.” Se considera astfel ca “formele generale ale educatiei reprezinta modalitatile de realizare a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii prin intermediul unor actiuni si/sau influente pedagogice desfasurate, în cadrul sistemului de educatie în conditiile exercitarii functiilor generale ale educatiei. Altfel spus, toate influentele si actiunile educative care intervin în viata individului, în mod organizat si structurat sau, dimpotriva, în mod spontan, sunt reunite sub denumirea de forme ale educatiei.

În functie de gradul de organizare si de oficializare al formelor educatiei, putem delimita trei mari categorii:

 educatia formala sau oficiala;

 educatia non-formala sau extrascolara;

 educatia informala sau spontana;

O definitie a educatiei formale a fost data de catre Philip Coombs, conform careia educatia formala este “sistemul educational structurat ierarhic si gradat cronologic, pornind de la scoala primara si pâna la universitate, care include, în plus fata de studiile academice, o varietate de programe de specializare si institutii de pregatire profesionala si tehnica cu activitate “full-time”.

Educatia nonformala a fost definita de catre J. Kleis, drept “orice activitate educationala, intentionata si sistematica, desfasurata de obicei în afara scolii traditionale, al carei continut este adaptat nevoilor individului si situatiilor speciale, în scopul maximalizarii învatarii si cunoasterii si al minimalizarii problemelor cu care se confrunta acesta în sistemul formal, stresul notarii în catalog, disciplina impusa, efectuarea temelor etc.”

Educatia informala se refera la experientele zilnice ce nu sunt planificate sau organizate si conduc catre o învatare informala. Când aceste ”experinte sunt interpretate de catre cei mai în vârsta sau de catre membrii comunitatii ele se constituie în educatie informala.” . Educatia informala este procesul care se întinde pe toata durata vietii, prin care individul dobândeste informatii, îsi formeaza priceperi si deprinderi, îsi structureaza convingerile si atitudinile, se dezvolta, prin intermediul experientelor cotidiene.

EDUCATIA FORMALA

1. Din punct de vedere etimologic, termenul îsi are originea în latinescul “formalis” care înseamna“organizat”,“oficial”. În acest sens, educatia formala reprezinta educatia oficiala.

2. Din punct de vedere conceptual, educatia formala cuprinde totalitatea activitatilor si a actiunilor pedagogice desfasurate si proiectate institutional, în gradinite, scoli, licee, universitati, centre de perfectionare etc, în cadrul sistemului de învatamânt, în mod planificat si organizat pe niveluri si ani de studii, având finalitati educative bine determinate. Ea se realizeaza în cadrul unui proces de instruire realizat cu rigurozitate, în timp si spatiu: planuri, programe, manuale, cursuri, materiale de învatare etc.