Sistemul de învățământ în Republica Moldova

Educaţia este o cultură a caracterului, o obişnuinţă contra naturii, dar şi singura care-i distinge pe oameni. Este o artă, care face să treacă conştientul în subconştient, este un fapt al şcolii, şi al unei virtuţi, pe care o porţi cu tine.

De ce nu? Este o întrebare care şi-o pune orice tînăr în prezent, din Republica Moldova. Fiecare tinde să fie o persoană cultă, erudită, iar aceste calităţi ne sunt cultivate încă de mici de gradiniţă, şcoală, liceu, apoi spre maturitate de universitate.

Sistemul educativ din Moldova în prezent are ca obiectiv, nu doar să implanteze valori morale şi culturale, dar şi să schimbe atitudini, comportamente, mentalităţi. Mai mult decît atît, tinerii de astăzi sunt proiectaţi să devină persoane independente, care să poată să se modifice în dependenţă de schimbările, care au loc în societate. Sistemul educativ din Moldova implementează strategii educative, dezvoltînd astfel nişte mecanisme, care ajută la crearea unor obiective, norme de comportament în societate, valori naţionale. In corelare cu aceşti caracteristici sociali, tinerii îşi formează propriile concepţii despre societatea ce îi înconjoară, capătă abilităţi de acomodare cu mediul. Dar, în această situaţie, indivizii, nu asimilează valori în ritmul şi efectul necesar, datorită factorilor sociali, psihologici şi fiziologici.

Sistemul educativ este „competent” în dependenţă de mediul înconjurător, practicile educative învăţate de părinţi, comportamentul faţă de şcoală, practicile sociale asimilate din instituţiile şcolare. A învăţa nu este pur şi simplu un proces psihologic şi biologic, şi nu face diferenţiere de persoanele din diferite pături sociale. învăţarea este un proces continuu, care este determinat de relaţiile sociale de producţie. In prezent aptitudinile şi capacităţile unei persoane au o mai mare importanţă decît asimilarea unei cantităţi mari de cunoştinţe, care nu aduc nici un rod societăţii.

Sistemul educativ în Moldova nu mai este o simplă acumulare de cunoştinţe, ci o dezvoltare psihologică şi culturală a individului. Dacă în trecut, procesul de predare-învăţare „obosea” prin acumulări enorme, „dezumaniza” prin dictatură, acum sunt formate procese formative, care ajută omul să fie stăpîn pe propria persoană, să fie în dezvoltare continuă, să poată folosi informaţia ce o primeşte, utilizînd-o raţional în scopuri personale şi sociale. In aşa situaţie, în vîrful triunghiului obiectivelor educaţionale stau deja alte procese: atitudinea şi capacităţile.

Sistemul educativ din Moldova nu mai poate fi analizat fără contextul social-psihologic şi persoanele, care sunt încadrate în acest sistem. Acest fapt este determinat de:

- rezolvarea problemelor vieţii de zi cu zi;

- participarea individului la propria dezvoltare, utilizînd toate valorile din mediul înconjurător;

- utilizarea cunoştinţelor din mediul psihologic şi social;

- învăţarea prin observare, oferind modele caracteristice de atitudine şi comportament;

- satisfacerea tipurilor de interese prin organizarea unei strategii independente de formare.

Educaţia este domeniul principal în care o ţară civilizată investeşte pentru a asigura dezvoltarea durabilă a societăţii în baza transferului de cunoştinţe. Politicile educaţionale corecte promovate de stat asigură progresul tehnico-ştiinţific în toate sferele sociale şi economice. În cei 8 ani de guvernare comunistă, domeniul educaţiei a fost permanent în atenţia partidului de guvernământ. La finele acestei guvernări, constatăm că educaţia traversează o profundă criză sistemică.

Învăţământul preşcolar a fost profund afectat de perioada de tranziţie. Zeci de edificii ale grădiniţelor de copii continuă să rămână abandonate, părăginite şi distruse. Aproape jumătate din copiii de vârstă preşcolară nu frecventează grădiniţele.

Şcolile medii de cultură generală nu au fost reorganizate în gimnazii sau licee, încă nu este realizată integral trecerea la un singur standard de studii generale — cel liceal. Calitatea studiilor continuă să sufere din cauza funcţionării paralele a două standarde diferite cu aceeaşi finalitate (învăţământ mediu de cultură generală şi liceal).

În învăţământul primar şi cel secundar continuă să se reducă în mod ameninţător numărul elevilor. Are loc o reducere drastică a şcolarizării, în special, în spaţiul rural. Pauperizarea unor categorii sociale reduce, în mod considerabil, accesul la studii al copiilor şi adolescenţilor. Exodul masiv de populaţie peste hotarele ţării acutizează şi mai mult această tendinţă regretabilă. Un alt fenomen negativ în învăţământ îl constituie reducerea calităţii studiilor. Salariile mici ale cadrelor didactice constituie cauza principală a deteriorării calităţii procesului instructiv. Mii de învăţători şi profesori au abandonat activitatea didactică, emigrând în căutarea unui loc de muncă cu venituri mai mari. Aceştia au fost supliniţi în învăţământ de cadre didactice în etate, de vârstă pensionară.