Sistemul Educațional din Franța

Introducere

Realitatea economică globală este marcată de o serie de dezvoltări care cu siguranţă vor fi amplificate în anii ce vor veni şi care vor genera reacţii declanşate de dorinţa de îmbunătăţire permanentă a stilului de viaţă în societatea umană. În acest context, printre alte domenii importante ale activităţii umane, serviciile publice ne vor transforma stilul de viaţă.

Obiectivul principal al lucrării este reprezentat de analiza sistemului educaţional, una dintre cele mai importante componente ale serviciilor publice, în una din cele mai dezvoltate ţări europene, şi anume Franţa.

Se ştie că omul nu este şi nu poate fi produsul unei singure instituţii de învăţământ. El se formează, în timp, sub influenţa familiei, a şcolii şi a mediului social. Acestea trebuie să-şi coreleze şi să-şi potenţeze eforturile şi acţiunile, orientându-se constant, prin forme şi metode de educaţie specifice, pentru atingerea obiectivelor propuse. Astfel trebuie să existe un sistem educaţional bine pus la punct care să asigure dezvoltarea continuă şi nestingherită a oricărui individ.

1. Organizarea sistemului educaţional în Franţa

Sistemul educaţional francez are la bază mari principii inspirate din cele care au stat la baza Revoluţiei de la 1789, din legile votate între 1881 şi 1889 şi din Constituţia din 4 octombrie 1958: “organizarea învăţământului public obligatoriu gratuit şi laic, la toate nivelurile este o datorie a statului”.

Sistemul de învăţământ francez este foarte bine centralizat, organizat şi ramificat. El este divizat în trei stadia diferite : învăţământul primar, învăţământul secundar şi învăţământul superior. ( a se vedea Anexa 1).

Pre-învăţământ primar (grădiniţă) a creat în 1881 este pentru copii cu vârste cuprinse între 3 - 6. Astfel în Franţa copiii încep şcoala foarte timpuriu, la vârsta de 3 ani când majoritatea părinţilor işi trimit copiii la gradiniţă (maternelle), unde aceştia petrec 2 sau 3 ani. Ultimul an de grădiniţă (grupa mare - grande section) reprezintă un pas important în procesul educaţional, deoarece este anul în care copiii încep să înveţe să citească.

După grădiniţă, copiii merg la şcoala primară care durează 5 ani (de la 6-7 ani până la 10-11 ani). Aici, în primul an numit curs pregătitor (cours préparatoire) ei învaţă să scrie şi îşi dezvoltă abilităţile de citire. Ca şi în alte sisteme educaţionale asemănătoare celui francez, în şcoala primară elevii au de obicei un singur învăţător care predă întregul curriculum. În limba franceză, învăţătorul din şcoala primară este numit professeur sau instituteur/ institutrice.

Învăţământul secundar francez este împărţit în două şcoli: colegiul între vârsta de 11-15 ani (4 ani după terminarea şcolii primare) şi liceul între 15-18 ani (3 ani după terminarea colegiului). Terminarea studiilor secundare se termină cu examenul de bacalaureat care are origine franceză, fiind introdus în sistemul educaţional de către Napoleon. Bacalaureatul este diploma de sfărşit de liceu care ajută absolvenţii să intre la universităţi sau la cursuri specializate.

Examenul final de bacalaureat este foarte important pentru studenţii francezi. Este un examen riguros, fără variante multiple de întrebări: aceasta include o fază scrisă şi una orală, fiecare cu mai multe subiecte. Examenul durează de la două până la patru zile. Aproape 30% din cei care îl susţin nu-l promovează.

15 de milioane de elevi şi studenţi, adică un sfert din populatie, sunt în sistemul de învăţământ din care doar peste 2 milioane sunt în învăţământul superior.

2. Educaţia preuniversitară şi universitară

Franţa este ţară cu o mare varietate geografică, fiind un cadru ideal de experimentare a ideilor noi pentru studenţii amatori de aventuri din toată lumea. În munţi se poate schia iarna, plajele Mediteranei sunt atractive vara, iar zonele deluroase oferă faimoasele regiuni viticole. Multe şcoli în Franţa combină cursurile de fiecare zi cu activităţi diferite, cum ar fi sporturile, degustarea vinurilor sau iniţierea în arta culinară.

Educaţia preuniversitară

După terminarea studiilor gimnaziale ce durează patru ani, elevii pot opta fie pentru educaţie generală/tehnologică, în licee unde se pregătesc pentru bacalaureat sau pentru bacalaureatul tehnologic, în trei ani, fie pentru învatarea unei meserii, în şcoli profesionale unde se pregătesc mai întai pentru Certificatul de Aptitudini Profesionale ("Certificat d'Aptitudes Professionnelles") sau pentru Brevetul de Studii Profesionale ("Brévet d'Études Professionnelles") în doi ani şi apoi, pentru cei care doresc să continue, pentru bacalaureatul profesional, dupa încă doi ani.

Educaţia universitară

Educaţia superioară în Franţa este caracterizată printr-un sistem dual: studiile se fac în universităţi (incluzând institute politehnice de stat - " Instituts nationaux polytechniques ") la care participă un număr mare de studenţi, în Grandes Écoles şi alte instituţii de educaţie superioară profesionale cu reguli de admitere selective. Programele universităţilor sunt în general concentrate asupra cercetării şi aplicaţiilor sale practice.