Strategii de Instruire

STRATEGII DE INSTRUIRE

Profesorul loan Cerghit, "parintele didacticii in scoala romaneasca" , prezinta metodele de predare utilizate in invatamant, în general, noi incercand sa efectuam o particularizare in domeniul stiitelor sociale.

Etimologic, termenul de metoda, provenit din gr.methodos (compus din odos s cale, drum si metha s catre, spre) înseamna "drum care duce spre..","cale de urmat" în vederea afla-rii adevarului, în învatamânt, metoda reprezinta o cale pe care profesorul o urmeaza pentru a-i face pe elevi sa ajunga la realizarea obiectivelor prevazute, o cale pe care profesorul o parcur-ge pentru a determina elevii sa gaseasca ei singuri, adeseori, calea proprie de urmat în proce-sul învatarii. Altfel spus, metoda este o cale de actiune comuna profesor-elevi care conduce adesea la realizarea instructiei si educatiei.Notiunea de metoda include în sine patru elemente:

1. punct de plecare;

2. punct final (rezultatul);

3. subiectul actiunii; si

4. obiectul asupra caruia se rasfrânge actiunea (elevul).

Principalele acceptiuni date metodei sunt:

- praxiologica - metoda este o tehnica de executie care conduce la realizarea telului propus. Fiecare actiune cuprinde în structura ei functionala o asemenea tehnica de lucru, o modalitate practica sau un mod specific de a actiona, un fel anume de a proceda.

- cibernetica - metoda are semnificatia unei tehnici de actiune care impregneaza în structura ei: elemente de programare (a operatiilor, a comportamentelor); elemente de comanda (sau de

dirijare a activitatii) si elemente de retroactiune (feed-back): metoda este definita astfel ca o modalitate de directionare a profesorului, însotita de un control operativ al rezultatelor

imediate si de continua ameliorare sau corectare a acestora, de ajustare a mersului mai departe a procesului de învatamânt.

-functionala si structurala - metoda poate fi considerata un ansamblu organizat de procedee destinate realizarii practice a operatiilor care conduc la atingerea obiectivelor urmarite.

În acest sens procedeul reprezinta o tehnica de executie mai limitata; un detaliu sau o componenta particulara a metodei. Ca elemente structurale ce concretizeaza o metoda, proce-deele se subordoneaza finalitatilor de urmarit prin intermediul acesteia si în cadrul ei îsi pas-treaza importanta numai atâta timp cât situatia o justifica.

Folosirea unui exemplu, bunaoara, relevant si mentionat la locul potrivit în cadrul unei expu-neri, dezbateri sau conversatii poate sa concretizeze foarte bine o idee, un concept, un mod de comportare etc. în general, relatiile dintre metoda si procedee sunt foarte dinamice, în sensul convertirii unui termen în celalalt si invers. Principalele functii ale metodelor sunt:

- functia cognitiva - de conducere spre realizarea unor obiective de cunoastere si de ac-tiune întemeiata pe cunostinte.

- functia instrumentala - servind ca adevarate "unelte"de lucru de care profesorii si ele-vii se servesc pentru atingerea obiectivelor stabilite, în aceasta calitate metodele se interpun între elev si materia de studiat, între profesori si elevi mijlocind studierea materiei respective.

- functia normativa - de indicare a modului cum anume trebuie sa se procedeze, cum sa se predea, cum sa se învete, cum sa învatam pe altii.

- functia formativ-educativa – de influentare, concomitent cu îndeplinirea obiectivelor de cunoastere a unor laturi ale personalitatii elevilor, ca si cele afectiv motivationale ori a modurilor de conduita morala, sociala etc.

Metodele pot fi clasificate dupa criterii diferite. Astfel:

- dupa criteriul istoric se face distinctie între metodele vechi (clasice sau traditionale) si metodele noi sau moderne;

- dupa gradul de generalitate se vorbeste de metode generale si metode particulare sau speciale;

- dupa caracterul individual/social - exista metode de munca individuala, divizate în a) libere, b) sub directia profesorului si programate; metode de munca colectiva (cu în-treaga clasa), metode de munca frontala (de adresare întregii clase, dar fiecare elev lu-crând individual).

- dupa obiectivele urmarite - metode de predare propriu-zisa departajate în metode de transmitere si asimilare a cunostintelor, metode de formare a pricepe-rilor si deprinderilor, metode de fixare si (consolidare), metode de aplicare si metode de evaluare a rezultatelor învatarii;

- dupa caracterul activitatii mintale - se utilizeaza metode algoritmice, nealgoritmice, euristice, creatoare etc.

- dupa tipul de experienta de învatare - se întâlnesc metode bazate pe învatarea recepti-va, pe învatarea prin descoperire, pe învatarea prin actiune practica, pe învatarea prin inventie, pe învatarea prin creatie;

Clasificarea metodelor de instruire dupa criteriul "izvorul cunoasterii", care poate fi: I. ex-perienta social-istorica a umanitatii (mostenirea culturala); II. experienta dedusa din contactul direct cu realitatea si III. experienta bazata pe actiunea practica, pune în evidenta existenta a trei mari categorii de metode:

A, metode de comunicare

B. metode de exploatare a realitatii

C. metode de actiune

A. Metodele de comunicare

Se pot distribui, luând drept subcriteriu suportul purtator de informatie si care poate sa fie cuvântul oral, cuvântul scris sau cuvântul de asociatie cu imaginea si sunetul (limbajul oral-vizual) si limbajul interior în urmatoarele tipuri de metode:

a) metode de comunicare orala subdirijate în:

- metode expozitive din care fac parte: povestirea, descrierea, explicatia, demonstratia teore-tica, prelegerea scolara, prelegerea universitara (cursul magistral), conferinta, expunerea cu oponent, prelegerea-discutie,conferinta-dezbatere, informarea, micro-simpozionul, instructajul

-metode interogative (conversative,dialogate) precum: conversatia euristica, discutiile în grup, dezbaterea,discutia-dialog,consultatia in grup, preseminarul, seminarul, dezbaterea de tipul "mesei rotunde", dezbaterea "Philips-66", brain-stormingul (asaltul de idei), colocviul

-metoda problematizarii - de instruire prin rezolvari de situatii-problema;

b)metode de comunicare scrisa sau livresti (bazate pe lectura textului scris sau tiparit) dintre care: munca cu manualul sau cartea, analiza(investigatia)de text, informarea, documentarea etc.