Strategii Didactice Interactive

CONSIDERENTE TEORETICE

Strategia didactică este modalitatea eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să acceadă la cunoaştere şi să-şi dezvolte capacităţile intelectuale, priceperile, deprinderile, aptitudinile, sentimentele şi emoţiile. Ea se constituie dintr-un ansamblu complex de metode, tehnici, mijloace de învăţământ şi forme de organizare a activităţii, complementare, pe baza cărora profesorul elaborează un plan de lucru cu elevii, în vederea realizării cu eficienţă a învăţării.

Învăţarea activă înseamnă, conform dicţionarului, procesul de învăţare calibrat pe interesele/ nivelul de înţelegere/ nivelul de dezvoltare al participanţilor la proces. În cadrul învăţării active, se pun bazele unor comportamente, de altfel observabile:

*comportamente ce denotă participarea (elevul e activ, răspunde

la întrebări, ia parte la activităţi);

*gândirea creativă (elevul are propriile sale sugestii, propune noi

interpretări);

*învăţarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o strategie de

învăţare într-o anumită instanţă de învăţare);

*construirea cunoştinţelor (în loc să fie pasiv, elevul îndeplineşte

sarcini care îl vor conduce la înţelegere).

Metodele care activizează predarea-învăţarea sunt cele prin care elevii lucrează productiv unii cu alţii, îşi dezvoltă abilităţi de colaborare şi ajutor reciproc. Ele pot avea un impact extraordinar asupra elevilor datorită caracterului ludic şi oferă alternative de învăţare cu “priză” la copii.

METODA FRISCO

Definiţie: este o metodă de rezolvare a unei probleme de către participanţi pe baza interpretării unui rol specific.

Obiectiv: identificarea unor probleme complexe şi rezolvarea lor prin strategii eficiente şi accesibile nivelului de înţelegere al copiilor.

Descrierea metodei: se axează pe rolurile interpretate de copii în funcţie de preferinţele fiecăruia şi de capacităţile pe care le impune rolul.

Etape: 1. identificarea/extragerea problemei;

2. repartizarea rolurilor: C-conservator (personaj sobru care ţine la ideile sale); E-exuberant (personaj pus pe şotii); P-pesimist (personaj fără zâmbet, nemulţumit); O-optimist (personaj zâmbitor care găseşte soluţii mereu).

3. dezbaterea problemei;

4. sistematizarea ideilor şi concluziile asupra soluţiei.

APLICAŢIE

Obiectul: limba şi literatura română

Clasa: a-II-a

Subiectul: ,,Puişorul şi vulpea”, după Ion Pas

Obiectiv: identificarea unor soluţii de salvare a puiului neascultător

Etape:

1. Prezentarea problemei.

Găsiţi un final fericit pentru povestirea ,,Puişorul şi vulpea”, după Ion Pas

2. Repartizarea rolurilor.

Se formează grupuri de câte cinci copii şi se distribuie fiecărui grup câte un rol: al conservatorului (numit NESCHIMBATUL), exuberantului (VISĂTORUL), pesimistului (NEMULŢUMITUL) şi optimistului (REALISTUL).

3. Dezbaterea colectivă a problemei

Se precizează că fiecare grup, în interpretarea rolului trebuie să respecte următoarele cerinţe:

a. să-şi exprime părerea;

b. să asculte părerea celorlalţi;

c. să păstreze disciplina în expunerea propriilor păreri;

d. să aleagă soluţiile reale, concrete pentru problema de rezolvare.