Strategiile Didactice Specifice Sistemului de Învățământ din România Având în Vedere Schimbările Aduse Acestuia

Didactica specială sau aplicată, numită până de curând şi metodica predării, este o disciplină ştiinţifică integrată în sistemul ştiinţelor pedagogice, care are ca obiect studierea organizării şi desfăşurării procesului de instruire la un anumit obiect de învăţământ. Practic, Didactica specială sau Metodica analizează: scopurile şi obiectivele instruirii, metodele şi mijloacele de învăţământ, procesul de predare-învăţare-evaluare, organizarea şi principiile învăţământului, proiectarea activităţii didactice în sfera unei discipline de învăţământ, în cazul nostru în sfera disciplinelor tehnice care se predau şi se învaţă în învăţământul preuniversitar. Mai mult, ea orientează proiectarea şi realizarea activităţii didactice în diferite situaţii concrete: trepte, ani, semestre şcolare etc.

Didactica disciplinelor tehnice are, în acelaşi timp, caracter aplicativ şi normativ deoarece studiază nu numai procesul de transmitere a cunoştinţelor şi formarea deprinderilor, capacităţilor, competenţelor şi atitudinilor la obiectul de învăţământ respectiv, ci ţinteşte să soluţioneze toate problemele pe care le ridică învăţarea unei discipline de învăţământ.

Didactica aplicată la studiul disciplinelor tehnice se bazează pe sisteme structurate de termeni, concepte, noţiuni şi scheme logice cu care operează toate aceste discipline. Fundamentul ştiinţific al disciplinei este asigurat de psihologie, didactica generală şi de ştiinţele tehnice predate în şcoală.

Din domeniul pedagogiei şi al didacticii generale, metodica preia conceptele de : sistem de învăţământ, conţinut, strategie didactică, principii didactice, scop educaţional, obiective educaţionale, proiectare curriculară, forme de organizare a activităţii didactice, forme de evaluare, itemi etc.

Din domeniul psihologiei, metodica preia noţiuni cum ar fi: învăţare şcolară, modele şi teorii ale învăţării, capacităţi de învăţare, particularităţi de vârstă şi individuale, motivaţie şi motivare a învăţării.

O bună pregătire metodică presupune şi suficientă instruire pe probleme de design instrucţional, pornind de la cunoaşterea aprofundată a operaţiilor proiectării didactice.

Competenţele didactice ale profesorului eficient

Competenţa educatorilor din învăţământ semnifică acel ansamblu de capacităţi cognitive, afective, motivaţionale şi manageriale care interacţionează cu trăsăturile de personalitate ale educatorului, conferindu-i acestuia calităţi necesare efectuării unei prestaţii didactice care să asigure îndeplinirea obiectivelor proiectate de către marea majoritate a elevilor, iar performaţele obţinute să se situeaze aproape de nivelul maximal al potenţialului intelectual al fiecăruia.

Dimensiunile competenţei profesionale a educatorilor sunt:

- competenţa de specialitate;

- competenţa psihopedagogică;

- competenţa psihosocială şi managerială.

Competenţa de specialitate cuprinde trei capacităţi principale:

- cunoaşterea materiei;

- capacitatea de a stabili legături între teorie şi practică;

- capacitatea de înnoire a conţinuturilor în consens cu noile achiziţii ale ştiinţei în domeniul respectiv (dar şi în domenii adiacente).

Competenţa psihopedagogică este rezultanta următoarelor cinci capacităţi:

- capacitatea de a cunoaşte elevii şi de a lua în considerare particularităţile lor de vârstă şi individuale la proiectarea şi realizarea activităţilor instructiv-educative;

- capacitatea de a comunica cu elevii, de a-i influenţa şi motiva pentru activitatea de învăţare, în general, şi pentru învăţarea unei anumite discipline de studiu, în particular;

- capacitatea de a proiecta şi realiza optim activităţi instructiv-educative;

- capacitatea de a evalua obiectiv programe şi activităţi de instruire, pregătirea elevilor, precum şi şansele lor de reuşită;

- capacitatea de a-i pregăti pe elevi pentru autoinstruire şi autoeducaţie.

Competenţa psihosocială şi managerială presupune cel puţin patru capacităţi:

- capacitatea de a organiza elevii în raport cu sarcinile instruirii şi de a stabili relaţii de cooperare, un climat adecvat în grupul de elevi şi de a soluţiona conflictele;

- capacitatea de a-şi asuma răspunderi;

- capacitatea de a orienta, organiza şi coordona, îndruma şi motiva;

- capacitatea de a lua decizii în funcţie de situaţie.