Sudiu de caz - reintegrare în mediul școlar

Prezentarea cazului

A. I. este eleva în clasa a VIII-a la o şcoală din S. , judeţul Prahova şi are 13 ani. Provine dintr-un centru de plasament. Nu păstrează relaţii cu familia biologică. Cazul este semnalat asistentului social de către diriginte, care observă că în timpul ascultări la lecţii -indiferent dacă ştie sau nu, dacă sarcina este grea sau uşoară, dacă verificarea are semnificaţie în determinarea mediei şcolare sau nu – A.I. se înroşeşte, transpiră, tremură, prezintă dificultăţi de concentrare, vădind un evident disconfort organic şi psihic. În timpul pauzelor, copilul evită întâlnirile de grup cu ceilalţi colegi, rămânând în clasă cu un copil handicapat fizic. Evită locurile cu multă lume şi dezvoltă o anxietate foarte severă, atunci când se află în centrul atenţiei, dar exprimă aceeaşi stare în grupuri de colegi sau atunci când vorbeşte la un telefon public şi în jurul lui se află lume. Spune că se comportă astfel ca să nu facă ceva prostesc şi deranjant. Se teme că, în asemenea situaţii, ceilalţi îl vor evalua negativ şi astfel se va face de râs.

Evaluarea cazului:

Nume si prenume: A.I.

Genul: feminin.

Varsta: 13 ani.

Locul nasterii: 19.09.1997.

Nationalitatea : romana.

Etnie: ramana.

Religie : ortodoxa.

Domiciliul : Centru de plasament, judetul Prahova.

Istorie socială şi personală

Dificultăţile au apărut mai evidente din clasa a V-a, dar ele dădeau impresia că este vorba despre o formă de timiditate excesivă. A.I. nu este anxiosa cu colegii din centrul de plasament şi se comportă normal.

În momentul recomandării ei spre a fi consiliat psihologic, A. I. refuza să răspundă la lecţii ori începea să răspundă corect, după care se aşeza în bancă, dând impresia că este blocata din cauza fricii de a fi evaluata negativ. Când erau anunţate lucrări de control, în ciuda faptului că îşi învăţase lecţiile şi le ştia bine, ea manifesta tendinţa de a absenta. Acelaşi lucru se întâmpla atunci când primea o responsabilitate individuală, supraestimându-i pe ceilalţi şi subestimându-se Îşi atribuie mai multă responsabilitate şi cu privire la imaginea negativă a clasei în anumite situaţii.

În dialog individual cu ea, A. I. încearcă să se comporte cât mai firesc, exprimându-şi totodată teama de eşec, de a nu se face de râs şi de a nu fi pusa în situaţii de inferioritate, aceasta în ciuda faptului că are un grad rezonabil de încredere în sine. Eleva este curata, decenta, plăcuta la înfăţişare.

A.I. nu a avut o copilărie fericită. La vârsta de 2 ani a fost părăsita de către mama din cauza sărăciei. Ea nu si-a cunoscut niciodată tatăl. În ciuda acestor evenimente, în învăţământul primar a fost premianta. În clasa a V -a, s-a transferat la o alta şcoală, întrucât cea la care învăţase nu avea clasele V-VIII, a schimbat colegii şi a început să se simtă anxiosa. Aici îşi face o singura prietena care este sociabila, comunicativa, dar mai puţin muncitoare decât ea şi provine dintr-o familie cu părinţi care nu se interesează prea mult de comportamentul şcolar al copilului lor. Acesta încearcă să o introducă în grupul său de copii, dar fără rezultat. Nu are un cerc de prieteni.