Taxonomii ale obiectivelor educaționale

Conceptul de taxonomie didactică

Etimologie şi istoric:

- etimologia termenului „taxonomie” se află în grecescul „taxis”= aşezare, ordonare, aranjare şi „nomos”= lege;

- conceptul de taxonomie didactică a fost introdus şi dezvoltat de Şcoala din Chicago, care sub conducerea lui B. S. Bloom, şi-a propus să contureze dimensiunile acţiunii instructive pe baza obiectivelor didactice, aceasta permiţând modelarea şi prelucrarea automatizată a datelor caracteristice procesului de învăţământ.

Definiţie:

- în teoria şi practica instruirii s-a impus termenul de “taxonomie didactică”, ce reprezintă ştiinţa clasificării metodelor didactice, a principiilor învăţământului, a formelor de organizare a activităţilor instructiv-educative, a mijloacelor de instruire etc.

Domeniul cognitiv. Taxonomia lui B.S. Bloom (1956)

Aşa cum a fost ea concepută de B. BLOOM, taxonomia domeniului cognitiv foloseşte drept criteru de clasificare complexitatea operaţiilor mintale pe care le implică fiecare categorie de obiective educative. Bloom publica ptr prima data taxonomia obiectivelor educationale pe domenii comportamentale. Taxonomia lui Bloom nu ingradeste intelegerea nivelului de complexitate si de generalizare a obiectivelor didactice, ci o completeaza si o detaliaza in domeniul cognitiv, afectiv si psihomotor. Din acest punct de vedere, B. Blomm distinge 6 clase comportamentale:

1.Cunoaşterea- se referă la situaţiile care îi solicită elevului doar să-şi reamintească şi să expună din memorie anumite informaţii specifice, metode, proceduri, clasificări, teorii s.a. In această clasă sunt incluse, de exemplu, acele obiective care vizează memorarea şi reproducerea de către elevi a dimensiunilor unui obiect tehnic, a anilor în care au avut loc anumite evenimente, a unei metode de a prepara o substanţă, a modului în care pot fi clasificate diferite organe de maşini (etc.), în condiţiile în care, anterior, toate acestea, au fost prezentate de către profesor. Desigur că reproducerea unor cifre, a unor simboluri reprezintă sarcini de o mai mică complexitate decât, de pildă, reproducerea unor clasificări sau a unei teorii anterior memorate, ceea ce înseamnă că chiar în interiorul acestei prime clase se pot diferenţia mai multe trepte de complexitate. Toate însă presupun, în esentă, memorarea a ceva şi apoi reproducerea. B. Bloom apreciază că majoritatea obiectivelor urmărite de către profesori în învăţământul tradiţional sunt de acest tip, ceea ce face să fie solicitate cu precădere funcţiile memoriei şi să fie neglijate alte capacităţi de operare intelectuală.

2.Inţelegerea- vizează acele obiective care solicită

(a) exprimarea unor informaţii, anterior memorate, într-un alt limbaj (“traducerea”). De exemplu, exprimarea în cuvinte a unei expresii simbolice (de pildă, I=U/R), sau exprimarea grafică a unei relaţii, cum ar fi ilustrarea printr-un grafic a evoluţiei unei mărimi fizice în anumite condiţii;

(b) extrapolarea unor informaţii (de exemplu, desprinderea tuturor consecinţelor ale faptelor la care se referă);

(c) interpretarea unei informaţii ( expunerea ei într-o manieră rezumativă, prezentarea ei în cuvinte proprii, comentarea ei prin evidenţierea relaţiilor ei logice cu alte informaţii s.a.). “Traducerea”, “extrapolarea” şi “interpretarea” sunt “trepte” ale acestei clase taxonomice (“înţelegerea”). Pentru a verifica măsura în care elevii lor au înţeles ceea ce le-a explicat, profesorii le vor solicita, aşadar, să probeze atingerea unor obiective de genul celor descrise mai sus, caracteristice pentru această clasă taxonomică.

3.Aplicarea. La acest nivel, obiectivele solicită elevilor să utilizeze abstracţii ( reguli, formule etc.), dincolo de contextul în care au fost dobândite iniţial, pentru a obţine informaţii noi despre fapte sau situaţii particulare. De exemplu, să folosească formula de calcul al suprafeţelor pentru a afla cantitatea de material necesară pentru acoperirea unui spaţiu anume, sau să determine presiunea care se va crea într-un anumit recipient, într-o anumită situaţie etc. Majoritatea rezolvărilor de probleme în şcoală serveşte realizării unei asemenea categorii de obiective educative.

4.Analiza. Această clasă include obiectivele care implică surprinderea, prin efort personal, de exemplu, a premiselor (neexplicite) de la care s-a pornit în conceperea unui anumit produs, identificarea elementelor unui întreg (“analiza elementelor”); identificarea unor raporturi logice şi cauzale (“analiza relaţiilor”); surprinderea principiilor după care funcţionează sau este construită o categorie de produse (“analiza principiilor”).

5.Sinteza. Vizează obiective ce implică antrenarea capacităţile creatoare ale elevilor.

O primă treaptă presupune restructurarea unor idei, prezentarea lor în altă ordine, surprinderea unor noi corelaţii logice, pe baza cărora se formulează concluzii personale, toate acestea conducând la elaborarea unei lucrări personale (compunere, referat, eseu, obiect tehnic, etc).

O treaptă mai înaltă în interiorul acestei clase implică elaborarea unui proiect personal de cercetare a unor fenomene, a unui plan personal de acţiune într-un domeniu. Elaborarea unei lucrări de sinteză, ( de genul unei lucrări de licenţă, a unei teze de doctorat etc) care pune în evidenţă noi relaţii abstracte între fenomene, reprezintă ultima treaptă a acestei clase taxonomice.

6.Evaluarea- include obiective care solicită elevilor să emită judecăţi de valoare personale şi argumentate despre o creaţie făcând referire la precizie, logică, consistenţă, coerenţă, rigoare ( “evaluare prin raportare la criterii interne”), precum şi la eficienţă, adecvare la scop sau conformitatea cu un model (“evaluarea prin raportare la criterii externe”)