Teoria Curriculumului

Evolutia semantica a conceptului de Curriculum

ETIMOLOGIE

Curriculum provine din limba latina (singular: curriculum, plural: curricula).

Desemna:

În sens propriu: teren, câmp de curse sau cursa propriu-zisa (Vivienne de

Landsheere, Pedagogie, PUF, Paris, 1992, pag. 89); alergare, cursa

(Cassell, Latin-Enghlish Dictionary);

În sens figurat:

- Curriculum solis= curs al Soarelui

- Curriculum lunae= curs al Lunii

- Curriculum vitae= curs al vietii.

Rezulta ca:

În domeniul educational termenul a patruns în sensul sau figurat. Termenul

„Curriculum” desemneaza un traseu de învatare bine definit, „inspirat din

„curriculum vitae”, care desemneaza un traseu al vietii unei persoane,

marcat de circumstante speciale” (D. Potolea, Conceptualizarea curriculumului.

O abordare multidimensionala în Pedagogie, Editura Polirom, Iasi,

2002, coord. Dan Potolea si Emil Paun, pag. 72). Termenul de Curriculum a

aparut în vocabularul cu privire la educatie la sfârsitul secolul al XVI-lea si

începutul secolului al XVII-lea (Vivienne de Landsheere, Pedagogie, PUF,

Paris, pag. 80).

Cu referire la contextul educational, a aparut, mai întâi, în documentele unor

universitati medievale (Leiden, Olanda, 1582; Glasgow, Scotia, 1633). Una

dintre primele lucrari lexicografice care îl mentioneaza este „The Oxford

English Dictionary”. Întelesul oferit era de „curs obligatoriu de studiu sau

de instruire, dintr-o scoala sau universitate”.

Pâna la mijlocul secolului al XIX-lea, în întreaga lume, termenul de

CURRICULUM a fost folosit, în general, cu întelesul restrâns la continuturile

instructiv-educative si, în special, la componenta lor preponderent

informativa, respectiv la cunostinte scolare.

Pâna la jumatatea secolului XX, Curriculum-ul desemna:

- la anglo-saxoni, program de studii al unui sistem de educatie sau al

unei institutii, cu precizarea obiectivelor, continuturilor, a ansamblului

materialelor didactice;

- în lumea francofona era folosita expresia „program de studii” pentru

a desemna aceeasi realitate.

Din anii 260, semnificatia conceptului de curriculum s-a largit foarte mult.

Astazi conceptul este unul dintre cele mai frecvent folosite în teoria si

practica educationala, mai ales în literatura de limba engleza. În literatura

francofona, termenul de curriculum ocupa un loc marginal, desi abordarile,

atât în teoria pedagogica cât si în practica scolara, sunt de tip curricular.

Lumea francofona prefera, în continuare, termenul de „program de studii”.

În prezent s-a constituit o stiinta care se ocupa de constructia

curriculum-ului si anume Teoria curriculum-ului. Originea ei se afla în

publicarea, în 1918, a operei lui Bobbit numita “Curriculum”. Se considera,

însa, ca prima formulare a Teoriei Curriculum-ului se gaseste în lucrarea lui

Tyler (1950), ”Basic Principles of Curriculum and Instruction”.

Conceptul a patruns mai întâi si mai frecvent în literatura engleza de

specialitate, comparativ cu literaturile franceza si germana. Literatura

americana din secolul al XX-lea a adus importante contributii la dezvoltarea

teoriei si practicii curriculare.

Curriculum: repere conceptuale

În literatura de specialitate întâlnim o multitudine de definitii ale

conceptului de curriculum. „Conceptul central – curriculum - are o

încarcatura de semnificatii care îl plaseaza în zona conceptelor

polisemantice, larg disputate”. (Dan Potolea, Conceptualizarea

curriculum-ului. O abordare multidimensionala, în lucrarea Pedagogie,

Editura Polirom, Iasi, 2002, coord. Dan Potolea si Emil Paun). Desi nu

exista consens conceptual, identificam, totusi, caracteristici comune

ale definitiilor celor mai reprezentative din domeniu. S-a conturat,

totusi, în linii mari, cadrul sau referential.

Din multitudinea de definitii ale conceptului de curriculum se desprinde

observatia potrivit careia „definirea constantelor”, a schemelor teoretice sau a

cadrului de referinta ale curriculum-ului este esentiala pentru stabilirea

specificitatii domeniului, pentru aprecierea legitimitatii cercetarilor care

opereaza în aceasta arie si pentru recunoasterea teoriei curriculum-ului în

comunitatea disciplinelor academice. Se dovedeste însa ca descifrarea

„constantelor” importante reprezinta un parcurs anevoios, cu multe bariere si