Abilitățile consilierului

Pe tot parcursul procesului de consiliere sunt absolut necesare anumite abilităţi fundamentale (capacităţi) care permit desfăşurarea cu succes a activităţilor şi duc la efectele pozitive scontate.

Abilităţile necesare profesorului pentru desfăşurarea activităţilor de consiliere:

• ascultarea activă

• observarea

• adresarea întrebărilor

• oferirea de feed-back

• furnizarea de informaţii

• parafrazarea

• sumarizarea

• reflectarea

Ascultarea activă

- abilitatea de bază în consiliere

- oferă suportul unei bune comunicări între profesor şi elevi.

- este cea care încurajează elevii să vorbească deschis şi liber

- Prin ascultare activă se comunică respect pentru ceea ce gândeşte sau simte interlocutorul şi se transmite mesajul nonverbal că este înţeles.

Factori care susţin procesul de ascultare activă:

• comunicarea nonverbală (tonul şi intensitatea vocii, mimica, gestica) să fie adecvată conţinutului şi stării afective a interlocutorului;

• contact vizual cu interlocutorul, fără însă a-l fixa cu privirea;

• asiguraţi-vă că aţi înţeles corect ceea ce v-a comunicat interlocutorul prin formule de genul “Ceea ce vrei tu să îmi spui este că …”;

• ascultaţi interlocutorul fără a fi preocupat de răspunsurile pe care doriţi să le daţi;

• puteţi apela la afirmaţii de genul “hmm”, “da”, “înţeleg”;

• nu vorbiţi continuu, daţi interlocutorului ocazia să vorbească şi să pună întrebări;

• ascultarea să fie autentică – consilierul să fie sincer interesat de problema/subiectul abordat;

• ascultarea să nu fie evaluativă – nu faceţi judecăţi de valoare în funcţie de propriile atitudini şi convingeri, în termeni de “bine” sau “rău”, “acceptabil” sau “neacceptabil”, “potrivit” sau “nepotrivit”, “interesant” sau “neinteresant”;

• nu filtraţi informaţiile în funcţie de interesele şi convingerile dvs. personale;

• nu utilizaţi etichete din dorinţa de a integra interlocutorul într-o categorie;

• ascultarea să nu se centreze numai pe mesajul verbal

Deprinderi care trebuie evitate în procesul de ascultare activă:

• a fi neatent, a nu urmări ceea ce spune elevul;

• ascultarea “de suprafaţă”, superficială, când profesorul consilier pare doar că urmăreşte conversaţia, fără să fie însă atent la ceea ce se spune;

• a asculta fără a înţelege mesajul şi a nu cere precizări suplimentare;

• a repeta în minte care va fi următoarea întrebare;

• a întrerupe elevul în mijlocul frazei;

• a asculta din conversaţie doar ceea ce aşteaptă profesorul consilier să audă;

• a se simţi ameninţat, jignit pentru faptul că elevii au valori diferite de cele ale profesorului;

• a reacţiona la subiectele care contravin opiniei proprii a profesorului.

Observarea

- Abilităţile de observare permit o înţelegere mai reală a mesajului transmis, a stării afective a interlocutorului.

- are doi indicatori importanţi: comportamentul nonverbal (mimică, gestică, voce, modificări vegetative) şi comportamentul verbal (conţinutul mesajelor).

- Observarea discrepanţei dintre cele două componente oferă de multe ori informaţii suplimentare despre persoana/situaţia în cauză.

- Dificultăţile în procesul de observare apar atunci când se trece de la simpla observare a unor comportamente la interpretări personale ale acestora cu scopul de a face inferenţe asupra personalităţii elevilor. Efectul acestei abordări greşite este pierderea relaţiei de încredere cu elevii şi a autenticităţii ei.

- Obiectivul orelor de consiliere nu este o încercare din partea profesorului de a încadra şi eticheta elevii în categorii ci de a le oferi cadrul în care ei să se cunoască mai bine, să se dezvolte personal, să se respecte pe sine şi să îi respecte pe ceilalţi, să înveţe să ia decizii responsabile.

Adresarea întrebărilor

● Interogarea : - metodă invazivă

- trebuie utilizată cu precauţie în cadrul orelor de consiliere.

● Profesorul-consilier adresează întrebări elevului sau elevilor pentru a-i ajuta pe aceştia în clarificarea sentimentelor, convingerilor, atitudinilor şi valorilor personale.

● Întrebările pot fi: închise, justificative, ipotetice, deschise.

Întrebările închise

- acele întrebări care generează răspunsuri în termeni de “da” sau “nu”

- duc de cele mai multe ori la întreruperea comunicării

- circumstanţe în care putem utiliza aceste întrebări – pentru clarificarea unei informaţii concrete.

- Avantajul acestor întrebări: de a focaliza discuţia şi de a obţine informaţii exacte despre un anumit aspect