Abordarea personalității prin prisma unui psiholog român - Mielu Zlate

Termenul de PERSONALITATE exercita o puternica fascinatie pentru publicul general,cuvantul fiind utilizat in sensuri variate.

Personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural care se constituie fundamental ,in conditiile existentei si activitatii,incepand cu primele etape ale dezvoltarii individului in societate.Ea e un ansamblu tematic,deosebit de complex al programelor,structurilor profunde,trasaturilor,precum si organizarea lor privind omul concret in ceea ce are el unic,original,relativ stabil si il deosebeste de ceilalti.

Dintr-o perspectiva foarte extinsa putem defini personalitatea ca fiind realitatea complexa si dinamica a fiecaruia dintre noi.

Un psiholog roman de seama,cu o contributie apreciabila la dezvoltarea psihologiei , Mielu Zlate,in lucrarea sa “Eul si personalitatea”,realizeaza o ordonare a teoriilor ce se refera la personalitate.

Mielu Zlate considera ca psihologia personalitatii,la fel ca orice alta stiinta,inainte de a prezenta si a avansa in constructii tehniciste,complicate, trebuie sa-si descrie propriul sau obiect,precizand care si cum este acesta,atribuindu-i caracteristici si calitati,fapt care,desi pare simplu,se dovedeste a fi extrem de dificil.Astfel ca psihologia personalitatii a recurs la folosirea unor unitati tematice descriptive a personalitatii,descriind personalitatea in diferite categorii de termeni,fiecare termen generand o anumita teorie a personalitatii.

In functie de gradul lor de propiere si asemanare,aceste teorii s-au corelat intre ele,permitand construirea unor modele explicativ-interpretative a personalitatii,care,la randul lor,au permis conturarea diverselor perspective mai generale de abordare a personalitatii.

Intrucat in analiza si interpretarea concreta a unei realitati,o mare importanta o are conceptia,teoria de la care se porneste,care este acceptata si transpusa in practica cercetarii sau actiunii sociale, Mielu Zlate sustine ca, “in evolutia ideilor,conceptiilor si teoriilor asupra personalitatii patru perspective sau modalitati de abordare par a se fi conturat mai pregnant pana in momentul de fata”,acestea fiind:

1-perspective atomista;

2-perspectiva structurala;

3-perspectiva sistemica;

4-perspectiva psihosociala (constructivista).

1

1.Perspectiva atomista este cea mai veche,dar a continuat sub diferite forme sa circule pana in zilele noastre.

Ea e bazata,pe de o parte, pe descompunerea personalitatii in elementele sale componente,in vederea studierii legitatilor lor de functionare,pe de alta parte e bazata pe

descoperirea elementului primar,ultim sau constituantului fundamental al acesteia.

Cea mai veche orientare este a medicului antic Hipocrate,urmat de Galenus,cu privire la temperament,explicat naiv,prin amestecul celor pattru humori,considerate ca fundamentale,(sange,fiere neagra,fiere galbena,limfa),din care una domina,de unde si denumirile care s-au pastrat,de:coleric,sangvinic,flegmatic si melancolic.

Ipoteza humorala a fost eliminata,dar e confirmat faptul ca teoria este constitutiv-organica.

Mai tarziu,Pavlov a stabilit cele patru tipuri ANS,(activitate nervoasa superioara),in functie de modul in care se combina insusirile de forta,mobilitate,echilibru,intre cele doua procese nervoase de baza,excitatia si inhibitia. Prin combinarea dintre insusiri apar 4 tipuri de sistem nervos,corespondente,relativ ,cu cele 4 tipuri de temperamente descrise in antichitate de Hipocrate.

Medicul psihiatru german Kretschmer propune o tipologie dupa constitutia corporala,care coreleaza cu o anume tipologie temperamentala.

Acestor contributii la descoperirea si definirea personalitatii le-au urmat si altele,la fel de importante.

Conceptia behaviorista asupra personalitatii umane,desi tindea spre surprinderea omului integral,recurge,pana la urma,la studierea unora dintre functiile particulare ale acestuia,(gesturi,vorbire,obiceiuri),ajungandu-se astfel la pulverizarea unitatii,integralitatii personalitatii intr-o multitudine de elemente sau parti care o constituie. Unele “tipologii”,indeosebi cele constitutionale,prin incercarea identificarii

unui singur element morfologic,considerat esential,goleau si saraceau personalitatea,atat

de bogatia si varietatea componentelor sale,cat si de diversitatea relatiilor dintre ele.

Deschizand un manual de psihologie oarecare la capitolul “personalitate”,vom intalni cateva informatii introductive generale,apoi tratarea separata,in sine a celor 3 elemente componente ale personalitatii,(temperament,aptitudini,caracter).

“Analiza functionala a diferitelor elemente luate separat,da rezultate pozitive numai atunci cand ni le reprezentam,(le consideram),ca verigi intermediare ale unui intreg indivizibil.”-Mielu Zlate

Valoroase explicativ si analitic,teoriile de tip atomist,carora le lipseste tocmai acet lucru, raman,totusi,tributare diviziunii componentelor,omiterii unitatii,integralitatii personalitatii.