Abuzul fizic al copiilor în familie

I. DEFINIREA FENOMENULUI VIOLENȚEI ÎN FAMILIE:

Violența este una dintre marile probleme ale societății contemporane. Atât presa scrisă cât și cea audiovizuală informează manifestări diverse al acestui fenomen, de la formele cele mai agresive, cum ar fi crimele terifiante, bătăi, violuri la formele mai puțin șocante, cum ar fi violențele verbale, psihice, toate acestea circulă zilnic în fața ochilor noștri. (Sînzianu S.G., 2006, p.9)

Violența, în sens general, reprezintă „utilizarea forței și a constrângerii de către un individ, un grup sau clasă socială, în scopul impunerii voinței asupra altora”. (Rădulescu M.S., 1993, p.10)

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, violența reprezintă lipsa de stăpânire în vorbe sau în fapte, impulsivitate, brutalitate. ( https://dexonline.ro/definitie/violență)

În Dicționarul explicativ al limbii române, abuz înseamnă „încălcarea legalității, faptă ilegală; întrebuințarea fără măsură a unui lucru, exces.” ( https://dexonline.ro/definitie/abuz)

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește violența astfel: “folosirea intenționtă a forței sau puterii, reală sau sub formă de amenințări, împotriva propriei persoane, împotriva unei alte persone sau împotriva unui grup sau comunități, care rezultă sau are o probabilitate ridicată de a rezulta în rănirea, moartea, afectarea psihologică, afectarea dezvoltării sau deprivare.” ( http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2016/01/Analiza-de-situatie-2015-7.pdf)

Conform Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr.367 din 29 mai 2003), capitolul 1, articolul 2 (1), violența în familie „reprezintă orice acțiune fizică sau verbală săvârșită cu intenție de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.” (Sînzianu, S.G., 2006, p.9).

II.COPILUL ABUZAT. CUM SE DETERMINĂ DACĂ COPILUL ESTE ABUZAT:

Când vorbim despre violență asupra copilului, ne referim la maltratare sau abuz. Abuzul sau maltratarea se referă la experiența copilăriei, chiar dacă termenul de violență este la fel de mult folosit. Orice act prin care se produc vătămări corporale, tulburări psihoemoționale sunt înțelese ca fiind periculoase de către copil constituie maltratare sau abuz. .( Florian G., Pușcaș M., 2008, p.383).

Abuzul asupra copilului constă într-o serie de comportamente care afectează negativ dezvoltarea acestuia . Abuzul împotriva copilului este o formă de agresiune sau de interacțiune violentă de natură psihică, mentală ori sexuală îndreptată împotriva copilului de către persoanele cu care acesta se află într-o relație de dependență activă sau pasivă și care îi cauzează copilului o traumă fizică sau psihică. (Florian G., Pușcaș M., 2008, p.385)

Multe probleme de sănătate și de dezvoltare datorită abuzului fizic pot conduce la tulburări de comportament , educaționale și psihoemoționale în perioada adolescenței sau în viața de adult, ceea ce, mai departe, determină recurgerea la un comportament abuziv. Mulți copii abuzați par la început ascultători, cooperanți, rușinoși afectuoși, dar această aparentă liniște poate acoperii multiple probleme psihologice. De aceea, este importantă detectarea din timp a problemelor pe care le au copiii, inclusiv cele privind abuzul, neglijarea și asigurarea condițiilor pentru redobândirea sănătății fizice și psihice necesare, pentru a beneficia de serviciile care îi pot proteja, astfel încât să nu devină, la rândul lor, părinți abuzivi. ( Constantin M., 2006, p. 4)

Ne dăm seama dacă un copil este abuzat atunci când observăm semnele fizice și comportamentale ale acestuia, cum ar fi: arsuri (care păstrează forma obiectului), vânătăi ( urme de curea, perie), mușcături, membre fracturate, copilul este retras și necomunicativ, copilului îi este teamă de părinți sau de alți adulți, copilul pleacă de acasă, copilul încearcă să se sinucidă. (Dumitru S., Neamțu G., 2005 p.155)