Adolescența

PERIOADA ADOLESCENTEI

I. Caracteristici generale ale evolutiei adolescentei

Perioada adolescentei 14/15 – 18/25 ani, mai este denumita si ca perioada a scolarului mare.

Daca in puberate se inregistreaza un puseu de crestere, in perioada adolescenteise produce o dezvoltare intensa in plan psihic si se stabilizeaza structurile de personalitate. Pe planul dezvoltarii biologice, adolescentul tinde spre echilibru si spre adoptarea unei conformatii apropiata de cea a adultului; in schimb, in plan psihologic, transformarile extrem de rapide, spectaculoase si de maxima complexitate cu salturi la nivelul unor functii, cu evolutii mai lente la nivelul altora.

Perioada adolescentei este perioada in care tutela familiala si scolara (relativ pregnante la inceputul vietii copilului) se modifica treptat, modificarea fiind integrata din punct de vedere social in prevederi legale ale unor responsabilitati ale tinerilor incepand cu 14 ani si a obtinerii majoratului civil la 18 ani, ca si a exercitarii acestuia in continuare. Nota dominanta a intregii etape consta in intensa dezvoltare a personalitatii, contemporanizarea ei.

Din punct de vedere al analizei noastre, adolescentul trece de asemenea prin cateva stadii.

PREADOLESCENTA . Aceasta este o etapa de stabilizare a maturizarii biologice. Multi autori considera intraga pubertate ca preadolescenta.

In aceeasi etapa se contureaza si se adanceste mai mult individualitatea – conturandu-se caracteristicile coonstiintei de sine. Este o faza de intensa dezvoltare psihica, incarcata de conflicte interioare. Tanarul manifesta inca o oarecare agitatie si impulsivitate, unele extravagante, momente de neliniste si momente de dificultate, de concentrare, de oboseala la efort. Aspectul exterior se caracterizeaza prin lipsa de armonie, mainile fiind mai lungi decat trunchiul, nasul disproportionat in raport cu fata, intraga conformatie lasand impresia unei fiinte desirate. Expresia fetei devine insa mai precisa si mai nuantata. Pofta de mancare este inca dezordonata, selectiva si in crestere.

Se constata achimbari la nivelul vietii psihice.Actele de autoritate ale parintilor sunt cu greu suportate, fiind supuse unui acut discernamant critic daca nu sunt intemeiate si necesare.Se manifesta o schimbare in comportamentul copilului ce ar avea urmatoarea explicatie: pana in aceasta perioada cunostintele parintilor, in majoritatea cazurilor au fost suficiente pentru lamurirea diferitelor probleme din viata copilului iar capacitatea intelectuala a acestuia era insa putin dezvoltata spre a-si da seama de unele insuficiente ale parintilor. Acum insa venind in contact cu cunostinte variate si profunde iar gandirea dezvoltandu-se la capacitatea realului, insuficientele parintesti nu mai trec neobservate. La aceasta varsta se dezvolta constiinta de sine, preadolescentul fiind animat de dorinta de a-si cunoaste propriile sale posibilitati, pentru a-si da seama in ce masura poate fi util celor din jur.

Idealul preadolescentului este de a fi util societatii, cu o inalta constiinta a datoriei, in orice domeniu ar activa (stiintific, literar, artistic, tehnic).

Individualizarea se intensifica pe planurile intelectuale si de relationare. Parerile personale incep sa fie argummentate si capata deseori o validare de generatie (s-au schimbat vremurile, pe vremea noastra…1) Incepe sa creasca interesul pentru probleme abstracte si de sinteza, dar si pentru participare la roluri mai deosebite.

Se rafineaza interesul pentru lectura, filme,T.V., tehnica, etc.

Apare mai pregnanta, dorinta de afirmare personala ca expresie a socializarii.Cerinta de cunoastere se secundeaza de placeri - intelectual afective si se angajeaza atitudinal. In sfarsit, experienta afectiva se nuanteaza si se impregneaza in valori.

b) ADOLESCENTA PROPRIU-ZISA sau marea adolescenta (16/18 ani-20 ani). In aceasta perioada tanarul adopta o pozitie mai constienta fata de mediul social si de problemele complexe ale acestuia.

Tanarul se orienteaza mai mult catre lumea externa,dar isi indreapta atentia si catre propria-I viata psihica. Se caracterizeaza printr-o intelectualizare intensa(dezvoltarea a gandirii abstracte), prin imbogatirea si largirea incorporarii de conduitei adulte.Exprimarea independentei nu mai este deziterativa si revendicativa ci expresiva, mai naturala.Adolescentul cauta mijloace personale de a fi si de a aparea in ochii celorlalti.Il intereseaza responsabilitati in care sa existe difiultati de depasit spre a-si masura fortele. Individualizarea si constiinta de sine devin mai dinamice si capata dimemnsiuni noi de “demnitate “ si “ onoare”. Apropierea de valorile culturale este de asemenea larga si din ce in ce mai avertizata.De la o forma de evaluare impulsiva critica se trece la firme de evaluare in care se cauta sa se exprime originalitatea.

Gustul personal are mai mare pregnanta si se poate sustine si demonstra. Intensa este si socializarea aspiratiilor, aspectele vocationale, profesionalizarea ce se contureaza treptat, cuprinzand in esenta si elemente importante ale conceptiei despre lume si viata. In contextul tuturor acestor aspecte exista un dinamism deosebit ce vizeaza transformarea (revolutionarea vietii si a lumii).Tanarul este pregatit psihologic si se pregateste moral si aptitudinal, il atrag cunostintele pentru confruntari sociale complexe (examne, probe, concursuri etc.) pentru a exprima ca atare. Totusi, structura sa biologica este inca fragila, se inregistreaza un reviniment in varsta a TBC-ului, forme de nevroze, autism, debuturi de psihopatii si psihoze (schizofrenie), anxietate si in cazuri mai rare, sinucideri. In astfel de situatii, ca si in cele de delicventa minora, se pune in evidenta conditionarea tensionala a dezvoltarii psihice, conditionarea tensionala a dezvoltarii psihice, conditionarea determinata de complexitatea vietii si a ritmurilor ei de crestere, dar si dificultatile ei de adaptare, de depasire a greutatilor si complexitatii solicitarilor socio- culturale si profesionale. In societatile mai putin dezvoltate, pubertatea si adolescenta se consuma fara acest tablou tensional.Ursula Schiopu, Emil Verza Psihologia varstelor - Ciclurile vietii, Ed Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1997)pag (210,211).