Adolescență

Caracterizare generală a adolescenței

La ieșirea din copilărie și începutul adolescenței, ca și în tot decursul acestei perioade, avem în fața noastră dezvoltarea impetuoasă a unei personalități cu trăsături în plină formare.

Adolescența este o perioadă importantă a dezvoltării umane, perioadă a numeroase și profunde schimbări biologice, fizice, psihice și morale, perioadă a dezvoltării umane perioadă a numeroase și profunde schimbări biologice, fizice, psihice și morale, perioadă a dezvoltării umane, în care dispar trăsăturile copilăriei cedând locul unor particularități complexe și foarte bogate, unor manifestări psihice individuale specifice.

Deci, după vârsta de 10 ani în dezvoltarea pșihică și fizică a ființei umane, se disting trei stadii bine conturate:

1. Stadiul preadolescenței sau pubertății (de la 10 la 14 ani) este perioada profundelor transformări fizice și fiziologice, a unor conturări complicate a intereselor, aptitudinilor și concepției morale a copilului. În aceasta etapă are loc o amplă derulare a procesului de creștere care se prezintă sub două forme: creștere fizică și maturizare, preadolescența se caracterizează și printr-o „gamă largă de rezonanțe în dezvoltare mare a sociabilității (mai ales pe orizontală). (Șchiopu, U., 2008, p. 170)

2. Stadiul adolescenței (de la 14 la 18-20 ani) este marcat de cunoașterea identității personale și câștigarea acesteia, de acțiunile care conduc treptat la instalarea stării de adult, de activitatea școlară care are în centrul ei obținerea de competențe care îi va conferii actualului adolescent un nou statut socio-profesional.

3. Stadiul adolescenței prelungite (18-20 la 24-25 ani) se caracterizează prin dobândirea independenței personale și uneori prin posibila opțiune maritală. În ultimul timp, de cele mai multe ori s-a apreciat că adolescența prelungită este un stadiu controversat. În ultimele decenii, se înregistrează în același timp o scurtare și o dilatare a adolescenței, se poate afirma că adolescența se dilată în șituația acelor tineri care aflându-se încă în școală depind încă din punct de vedere financiar de părinți sau, adolescența suferă un proces de scurtare când adolescenții ies din tutela economică a părinților asumându-și un statut profeșional și adesea chiar marital.

Important de reținut că fiecare dintre aceste stadii cuprinde substadii și probleme și caracteristici specifice.

1. Pubertatea sau preadolescența se caracterizează prin lipsă de armonie, mâinile fiind mai lungi decât trunchiul, nasul disproporționat în raport cu fața, întreaga conformație lăsând impreșia unei ființe deșirate.

Se constată schimbări semnificative la nivelul vieții psihice, actele de autoritate ale părinților sunt cu greu de suportat, fiind supuse unui act de discernământ critic dacă nu sunt întemeiate și necesare.

Se manifestă o schimbare în comportamentul copilului dacă luăm în considerare următoarea explicație pană în această perioadă cunoștințele părinților au fost necesare pentru clarificarea diferitelor probleme din viața copilului, iar capacitatea intelectuală a acestuia era încă puțin dezvoltată spre a-și da seama de unele insuficiențe ale părinților lor. Acum însă venind în contact cu cunoștințele variate și profunde, iar gândirea dezvoltându-se la capacitatea realului, insuficiențele părintești nu mai trec neobservate.

La această vârsta se dezvoltă conștiința de sine, preadolescentul fiind animat de dorința de a-și cunoaște propriile sale poșibilități, pentru a-și da seama în ce măsură poate fi util colectivului. Idealul adolescentului este de a devenii un om util societății, cu o înaltă cunoștință a datoriei , în orice domeniu ar activa (științific, literar, artistic, tehnic etc.).

Pubertatea este subdivizată (de la 10 la 12 ani) și se caracterizează prîntr-o accelerare și intensificarea accentuată a creșterii (în special în înălțime), în paralel cu apariția caracteristicilor sexuale secundare. În această subetapă pușeul de creștere duce la creșterea în înălțime la fete mai accentuată, acestea câștigând în înălțime 22 centimetrii. La băieți creșterea va avea loc mai târziu, între 12 și 16 ani fiind și mai evidentă. Creșterea disproporționată creează de cele mai multe ori un aspect caricatural determinând o stângăcie în mișcări datorită neajustării lor la proporțiile corpului care în acestă subetapă apar modificate.

Toate aceste modificări induc tânărului o stare de neliniște raportate la aspectul său fizic general. Acestor transformări li se alătură și problemele de ordin dermatologic (cel mai des întâlnită fiind acneea) și o așa numită sensibilitate „emoțională” a pielii care se manifestă sub forma eritemului de pudoare și paloare.

De cele mai multe ori sensibilitatea pielii dezvăluie tensiunile sufletești pe care de regulă, adolescentul nu vrea să le descopere. De cele mai multe ori, fenomenul de creștere care se caracterizează prin impetuozitate este însoțit de stări de oboseală, momente de iritare și dureri de cap.