Agresivitatea

Agresiunea este un comportament realizat cu scopul de a face rău sau de a răni o persoană ; este un atac brutal, brusc, neprevazut asupra unei persoane.

Agresivitatea este o formă de conduită orientată, cu intenţie catre persoane, obiecte sau chiar către sine cu scopul de a produce prejudicii, răniri, distrugeri şi daune. În general psihologii înţeleg prin comportament agresiv acel comportament care conduce la vătamarea celui atacat, fie că e vorba de rănire sau distrugere, fie că e vorba de enervare, ironizare sau jignire. Buss defineşte agresivitatea în funcţie de daunele provovate ca o reacţie care emite stimuli dăunatori spre un alt organism. Alţi autori consideră că trebuie adaugată precizarea referitoare la caracterul intenţionat al dăunării. Vătămarea neintenţionată nu trebuie interpretată ca agresivitate, aşa cum durerea pe care ne-o provoacă stomatologul nu este calificată drept agresivitate. Astfel Dollard şi colaboratorii săi consideră că intenţionalitatea este caracteristica decisivă, desemnând prin agresivitate acea secvanţă de comportament al cărei scop este rănirea persoanei împotriva căreia este îndreptată. Graumann consideră că tendinţa şi comportamentul care vizează vătămarea sunt agresive.

Spectrul agresivităţii umane este larg. Omul îşi poate orienta agresivitatea în mod direct împotriva unui individ, lovindu-l, jignindu-l verbal sau ironizându-l. Agresivitatea umană poate acţiona de asemenea indirect, atunci când adversarul este vorbit de rău sau i se intinde o cursă. Agresivitatea se poate manifesta şi prin refuzul contactului social, ajutor sau discuţie, de plidă. Agresivitatea poate fi îndreptată împotriva unui individ sau a unui grup, atât în conflict ideologic, cât şi în cel armat. Tutuor acestor forme le este comun faptul că cu ajutorul lor se exercită asupra unui individ sau asupra unui grup o presiune care conduce în cele din urmă la îndepărtarea lor au la supunerea acestora faţă de cei cu rang înalt sau faţă de norma grupului. Adesea, agresivitatea umană provoacă suferinţă şi poate fi distructivă.

Incidentele agresive între membrii grupului nu sunt rare, totuşi în general ele nu degenerează în distructivitate.

Violenţa este o formă de manifestare a agresivitaţii ce presupune utilizarea forţei pentru a manifesta superioritatea. Este o conduită agresivă acută cu finalitate distructivă, punitivă, sau transformativă.

Cruzimea presupune capacitatea de rezonanţă a agresorului; prin suferinţa produsă victimei el îşi procură satisfacţia, plăcerea.

Tipuri de agresivitate

Tipurile principale de agresiune sunt agresiunea reactivă şi cea instrumentală. Agresiunea reactivă, directă, biologic adaptativă, este îndreptata spre pedepsirea răului provenit de la o alta persoană.

Agresiunea instrumentală, indirectă, biologic nonadaptativă, este îndreptata spre producerea unor dezavantaje unei alte persoane pentru a atinge un anumit obiectiv.În afara acestora mai putem identifica şi alte tipuri de agresiune cum sunt: agresiunea simbolică, verbală, se referă la producerea unui dezavantaj care nu include prejudicii de natura fizică.Agresiunea fizică, implică producerea unor prejudicii de natură fizică asupra

victimei: răniri sau distrugere.

Agresiunea permisă se referă la raspunsul la agresiune, la agresiunea de aparare,

fie că este vorba de acţiunile militarilor în timp de razboi, fie de aplicarea pedepselor, în justitie sau în interiorul unor diverse grupuri sociale guvernate de norme proprii (grupurile criminale). Răspunsul la agresiune este influenţat mai mult de perceperea (atribuirea) unei intenţii agresive sau potential agresive si de nivelul perceput al intenţiei decât de agresarea în sine. Într-o tipologizare mai complexă, unii autori (Mitrofan, Zdrenghea, Butoi) iau în calcul mai multe criterii de clasificare.