Agresivitatea la copii

Agresivitatea copilului

Copilul nu se nalte rău, manipulativ, așa că agresivitatea copilului nu vine din rautate. Agresivitatea este o forma de manifestare a unei altei emotii, nevoi. Copiii pot folosi agresivitatea ca un comportament de a comunica ceea ce nu pot exprima in cuvinte. Nu a fost nimeni langa ei care sa ii ajute sa isi identifice corect emotiile si sa le dea alternative mai adecvate de raspuns la ele.

Astfel printre principalele motive din spatele agresivitatii sunt:

a) frica, anxietatea

Putem vorbi aici pe de o parte de acea stare continua de alerta (care poate sa apară frecvent in cazul copiilor institutionalizati, datorita traumelor multiple), in care un trigger aparent neutru, poate sa ii declanseze copilului o stare de agresivitate, violenta. Pentru ca el a interpretat acel gest, cuvant drept amenintator, sau i-a adus aminte de ceva. Nu a avut timp sa il procese rational si doar a reactionat instinctiv asa cum a stiut el cel mai bine sa faca fata situatiilor din trecut.

Sau putem vorbi pur si simplu de frica din acel moment ca ar putea sa fie parasit, ca nu stie sa se descurce in situatia data, frica de a parea prost, inferior si cred ca mai putem continua lista fricilor...

b) nevoia de atentie, de afectiune, de dragoste

Agresivitatea poate fi folosita ca o modalitate de a atage atentia asupra sa. Copilul vrea afectiune sau atentie si poate ca a invatat in numeroase momente ca daca e agresiv va primi atentie, va primi un semn de recunoastere a prezentei. Orice forma de atentie pentru un copil (chiar si bataia, injuriile) este mai buna decat ignorarea. Un rationament al copilului ar puta fi "deci cand sunt cuminte, sunt lasat in pace, nu ma baga nimeni in seama. Ia uite ce scandal face Gigel, si toata lumea e in jurul lui. Ia sa fac si eu putin scandal". E un caz mai extrem, sunt mult mai multe nuante.

c) ca si comportament invatat

Albert Bandura este cel care a venit cu conceptul de invatare prin observare. Copilul copiaza ceea ce vede. Daca cineva a fost agresiv cu el in anumite situatii, si el poate invata sa se comporte agresiv. Daca cineve a fost agresiv cu altcineva in diverse situatii, el poate invata sa se comporte la fel de agresiv (chiar daca nu a fost el direct implicat). Expunerea la situatii in care este manifestata agresivitatea, violenta poate creste probabilitatea ca acele comportamente sa fie invatate de copii.

- frustrarea

Frustrarea poate aparea din prea multe reguli, limite impuse copilului. Mai ales pe baza unui atasament dezorganizat sau ambivalent, copilul nu va intelege ca tu ii vrei binele. Va acumula frustarea pentru ca nu ii sunt indeplinite nevoile, si va manifesta frustrarea prin comportamente agresive.

Frustrarea poate aparea si din incapacitatea de a face fata unei sarcini (fie sa faca o tema, fie sa stie cum sa joace un joc, sa inteleaga instructiunile unui joc).

- supra-stimulare si extenuare fizica

Cand e intr-un mediul incarcat de stimuli, sau cand a participat la prea multe activitati copilul poate intra intr-o stare de supra-excitare si atunci il observi cat de agitat devine.

- nevoi fiziologice neindeplinite (foame, sete, scaderea glicemiei)

Cate o data copiii nu stiu sa isi identifice bine nevoile fiziologice. Pot sa se angajeze mult timp intr-un joc fara sa isi dea seama ca li s-a facut sete sau foame.