Alcoolismul

Adicţia este o relaţie de dependenţă mai mult sau mai puţin alienantă pentru individ, şi mai mult sau mai puţin acceptată, uneori total respinsă de mediul social al acestuia, în legătură cu un produs (drog, tutun, alcool, medicamente).Termenul este utilizat mai ales de către teoreticieni; în limbajul popular şi medical se utilizează curent termenii dependenţă şi toxicomanie.

Alcoolismul este o „intoxicaţie prin utilizarea repetată a băuturilor alcoolice, boală cronică indusă prin consumul repetat de alcool”.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (O.M.S.) defineşte alcoolismul ca fiind „o stare în care un subiect consumă alcool în detrimentul sănătăţii sale, a activităţii sale pe plan socio-profesional pierzând controlul faţă de băutură şi incapabil de a se abţine de la consum.”

Alcoolismul afectează aproape toate categoriile de vârstă: copii, tineri, adulţi, vârstnici, el fiind mai frecvent la bărbaţi decât la femei, raportul fiind de 3/1 până la 10/1, iar numărul femeilor spitalizate fiind de 5 – 6 ori mai mic decât al bărbaţilor.Astfel, putem spune că alcoolismul este una dintre cele mai extinse suferinţe, constituind a treia problemă de sănătate publică.

Evident, alcoolic nu poţi deveni după un singur consum exagerat de alcool.Alcoolismul se instalează în timp, după numeroase episoade de beţie.De la un pahar ocazional la dependenţă drumul este foarte scurt.Şi ocazii numeroase există fără îndoială La sărbătorile naţionale, la zilele de naştere sau onomastice, alcoolul este elementul constant prezent.Acest lucru este explicat şi de efectele pe care le are alcoolul.Imediat după consum apare o stare de bine, o dezinhibiţie socială care îl vor determina pe consumator să repete comportamentul de consum.După ce este instalată această dependeţă fizică alcoolicul va căuta pretexte de a bea.Dacă primul pahar este aşteptat cu nerăbdare şi este urmat de altele şi altele, dacă apar tremurul uşor al mâinilor şi amneziile de scurtă durată putem spune că s-a instalat alcoolismul cronic.

Cu certitudine putem spune că abuzul de alcool are loc atunci când se bea:

- în imprejurări nepotrivite (conducerea maşinii, serviciu, sport, sarcină);

- până la beţie;

- pentru ameliorarea unei stări sufleteşti tulburate ("de necaz");

- pe termen lung în cantităţi mari (la bărbaţi zilnic peste 40 g iar la femei peste 20 g de alcool pur pe zi).

Intoxicaţia acută alcoolică (beţia) diferă de la individ la individ, are diferite grade de manifestare.Aceste simptome sunt în directă legătură cu concentraţia alcoolului în sânge.Concentraţia de alcool în sânge se exprimă în "promil" (‰).O alcoolemie de 1‰ înseamnă un mililitru de alcool pur pe un litru de sânge.

Simptomatologia, la anumite concentraţii de alcool:

- 0,5 g la litru de sânge corespunde clinic prin voalarea personalităţii, cu o uşoară stare de euforie;

- peste 0,5 g la litru sânge şi până la un gram alcoolemie, echivalează cu tulburări de comportament, de echilibru şi ale funcţiilor motorii în general;

- la 1,5 g /l de sânge suntem în limitele beţiei;

- peste 1,5 g/l de sânge, individul intră în comă alcoolică;

- la 3,5 – 4 g/l sânge se instalează moartea clinică.

Tulburările psihice care apar în intoxicaţia acută cu alcool sunt : extraversia, agresivitatea, încrederea, facilitarea comunicării, supraestimare, hipomnezie, stare confuzională.

Starea de beţie se manifestă prin agitaţie, confuzie mintală, pierderea echilibrului, somnolenţă progresivă; trecerea spre starea comatoasă se remarcă prin stupoare, temperatură scăzută a corpului, respiraţie lentă sau profundă.În starea subcomatoasă şi comatoasă, individul este capabil de acte de violenţă, pe un fond acut anxios sau, din contră, poate deveni melancolic sau depresiv.