Aspecte de Ordin Metodologic în Studiul Agresivitatii la Volan

Introducere

Î n ciuda interesului larg manifestat de mass-media si opinia publica fata de comportamentul agresiv la volan (mai precis fata de consecintele acestuia), numarul de cercetari este destul de sarac. O trecere în revista a acestor cercetari sugereaza gruparea lor în doua categorii majore: investigarea detaliata a activitatii de conducere sau experimente de teren la scara redusa si care implica un numar redus de subiecti. Investigatiile detaliate apeleaza, de cele mai multe ori, la estimari oferite de conducatorii auto si nu comportamentele reale de pe sosea. Experimentele de pe teren sunt proiectate pentru a provoca manifestari agresive într-un cadru artificial. Mai putem aminti aici si studiile de observatie sistematica ce abordeaza conduita agresiva pe sosele.

Orice cercetare a comportamentului agresiv la volan în conditiile specifice tarii noastre trebuie sa tina seama de câtiva factori care, în mod cert au condus la cresterea nivelului agresivitatii. În primul rând, se constata o crestere exponentiala a numarului de autovehiule (autoturisme, în special) în conditiile în care structura stradala a oraselor sau modernizarea soselelor nationale nu s-a schimbat (modernizat). Autoturismele noi, puternice, performante, conduse mai ales de barbati tineri si dornici sa profite de atuurile masinii lor ofera conducatorului auto o forta crescânda si, prin identificarea cu ea deriva însasi puterea si vointa soferului care astfel se multiplica. Cu cât este mai mare aceasta autoexaltare necritica, cu atât mai mare va fi iritarea când ea va fi reprimata. Studiile experimentale efectuate pe animale în laborator au demonstrat ca supraaglomerarea conduce la agresivitate si manifestari patologice de comportament. Aceasta ne obliga sa amintim si de problema spatiului personal sau teritoriu care devine un mecanism de aparare. Oricine invadeaza acest teritoriu este un agresor potential, iar timpul necesar agresorului de a traversa acest teritoriu ofera posibilitatea celui ce se apara sa evite atacul. Putem fi pregatiti pentru a reduce marimea spatiului disponibil, dar acest fapt creeaza tensiune si frustrare. De cele mai multe ori, daca spatiul personal este invadat ne manifestam mai degraba printr-un limbaj corporal defensiv decât prin agresiune fizica. Autovehiculul este o prelungire a acestui teritoriu. Daca o alta masina ameninta acest teritoriu, patrunzând în el, soferul va proceda, cel mai probabil, la o masura de aparare ce poate fi privita ca o încercare de restabilire a teritoriului. În anumite conditii, soferul care se apara doreste sa-si sublinieze dominatia. Asadar, cresterea nivelului de aglomerare a soselelor joaca un rol important în modul de comportare al soferilor si poate explica, în parte, de ce majoritatea soferilor percep o schimbare (evolutie) în rau a comportamentului la volan în ultimii ani.

Meyer Parry (1968) realizeaza o prima monografie dedicata problematicii agresivitatii în lucrarea sa “Agresivitatea la volan” si subliniaza ca stresul crescând al activitatii de conducere auto plaseaza eficienta psihologica a soferului pe un loc mult mai important decât eficienta mecanica a autovehicolului. Parry a constatat ca soferii cu scoruri înalte la testele de anxietate si agresivitate au un risc de accident mai crescut (R.Palms, 1997).

În ciuda consensului cu privire la cresterea nivelului agresivitatii la volan, nu exista dovezi statistice convingatoare. Asistam la o mare varietate în estimarea nivelului agresivitatii în conducerea auto, în primul rând datorita unor mari diferente în modul de definire al acestei probleme. Pentru o corecta abordare stiintifica a fenomenului agresivitatii trebuie sa identificam definitii operationale adecvate si metode de investigatie cât mai obiective.

Spre o definitie operationala a agresivitatii la volan

A. Hauber (1980) defineste agresivitatea pe sosea drept comportamentul manifestat sau intentionat exercitat într-o maniera fizica sau psihologica asupra unei victime care resimte aceasta experienta ca agresiune. Definitia se centreaza pe scop, dar nu descrie si comportamentele specific agresive.

Mizell (1997) ofera o definitie mai specifica, dar si restrictiva considerând agresivitatea la volan ca un incident în care un conducator auto sau pieton furios, nervos vatameaza sau omoara în mod intentionat un alt participant la trafic. Se insista aici exclusiv pe agresiunea fizica, deci pe efecte si nu pe descriere (Campbell, 2000).