Carl Gustav Jung

1. Introducere.

Carl Gustav Jung a fost un psiholog și psihiatru elvețian, fondator al psihologiei analitice, ce poate fi considerată un răspuns la psihanaliza lui Sigmund Freud. El a propus și a dezvoltat concepte precum personalitatea extravertită și introvertită, arhetipurile și inconștientul colectiv. Opera sa a fost influentă în psihiatrie, studiul religiei, al literaturii și în alte domenii conexe. Jung a rămas una dintre puținele personalități din domeniu care persistă în popularitate și stârnește interes la mai bine de 140 de ani de la nașterea sa. Faima acestuia se datorează epistemologiei și metodologiei abordate de Jung în tratarea conceptelor precum cea a inconștientului ca o entitate colectivă, intuitivă, a cărei integrare în Sine este crucială pentru o funcționare sănătoasă a oricărui individ, atât pe plan personal, cât și social.

Acesta era de părere că lumea post-iluministă pune prea mult accent pe conformitate și raționalitate, ceea ce face ca omenirea să-și izoleze mintea conștientă și exigentă de mintea inconștientă, mai mistică, iar în acest proces, să-și piardă simțul curiozității, însemnătății și conexiunea cu lumea și oameni din jur. El a considerat această separare ca fiind responsabilă de creșterea explozivă a numărului indivizilor nevrotici care se distrag de la starea de rău cu satisfacții precum alimente, droguri și alcool, o realitate valabilă până în prezent. Conform lui Jung, nu există cantitate de distrageri și noutăți care va remedia indispoziția și stagnarea, atâta timp cât psihicul va rămâne fragmentat (Wehr, 1989).

Deși Jung a fost un clinician practician, se considera a fi un om de știință, mare parte din munca sa fiind utilizată pentru a explora domenii tangențiale, cum ar fi filozofia estică și occidentală, alchimia, astrologia, sociologia, precum și literatura și artele. Interesul acestuia pentru în filosofie și ocultism i-au făcut pe mulți să-l privească ca un mistic, cu toate că ambiția sa era să fie văzut drept un om de știință. Influența lui asupra psihologiei populare, psihologizarea religiei, spiritualității, mișcării New Age a fost imensă. De asemenea, Gustav Jung a avut o considerabilă importanță și în cadrul mișcării psihanalitice, fiind considerat prototipul dizidentului datorită impactului rupturii sale și a amplorii mișcării pe care a creat-o.

Putem spune că Jung se află printre cele mai influente persoane din psihologie, a cărui concepție psihologică abundă în complexitate. Prin urmare, în prezenta lucrare vom încerca să oferim o imagine cât mai completă a psihologului Carl Gustav Jung, dar și a teoriilor și conceptelor introduse de acesta.

2.Viața.

2.1. Copilăria.

Copilăria a reprezentat un motiv central, cu o deosebită importanță în viața lui Carl Jung. Acesta a revenit de numeroase ori la amintirile timpurii, relatate în amănunt, pe măsură ce experiența de viață și cea profesională i-au oferit perspective noi și cuprinzătoare, inaccesibile percepției sale din primii ani. Carl G. Jung s-a născut în data de 26 iulie 1875 într-un mic oraș elvețian de pe malul lacului Constanța, numit Kesswil. Familia a jucat un rol fundamental în dezvoltarea lui Jung, alcătuindu-se din figuri interesante și notabile.

Bunicul patern, căruia îi poartă numele, fusese medic și înființase clinica de psihiatrie din cadrul Universității din Basel și „Casa Bunei Speranțe” pentru copii cu deficiențe psihice. Se zvonea că era fiul nelegitim al marelui Johann Wolfgang von Goethe. Cu toate că bătrânul Carl Jung a murit înainte ca nepotul său omonim să-l cunoască, acesta din urmă a fost puternic influențat de povestiriile pe care le-a auzit despre bunicul său. Bunicul matern Samuel Preiswerk, a fost decanul clerului din Basel și pastor al unei mari biserici. El susținea că era înconjurat în mod regulat de spirite, aspect care, probabil, și-a lăsat amprenta asupra teoriilor ulterioare ale lui Jung (Jaffe, 1979).

Johann Paul Achilles Jung, tatăl lui Jung s-a căsătorit cu Emilie Preiswerk în 1874. Johann Jung a fost un cărturar al limbilor orientale, pastor la două biserici și în cadrul azilului pentru tulburări psihice grave, Friedmatt. Emilie a fost o figură fascinantă și intrigantă pentru tânărul Jung, potrivit căruia, „era o gospodină tipică pe timp de zi dar se transforma noaptea, într-o femeie misterioasă și înfricoșătoare.” În copilărie, Jung avea impresia că adevărata personalitate a mamei sale era constant mascată (Jung, 2008/1961, p. 67).

În primii ani de viață, Jung nu a avut întotdeauna o relație armonioasă cu părinții. El a fost puternic afectat în momentul în care, la vârsta de trei ani, a suferit o separare temporară de mamă, când aceasta a fost internată câteva luni la spitalul din Basel. Această separare i-a produs lui Jung un sentiment de neîncredere și îndoială față de cuvântul „dragoste” și noțiunea de „feminin” pe care acesta le asocia (Jung, 2008/1961). Deoarece tatăl său era pastor, a asistat deseori la înmormântări și slujbe, toate fiind foarte misterioase pentru tânărul Jung. În plus, mama sa era considerată un medium spiritual, ba chiar și-a ajutat fiul cu studiile sale ulterioare despre ocultism. În copilărie, Jung a fost familiarizat cu o mare varietate de perspective culturale și religioase din întreaga lume. Drept urmare, a fost deschis la multe perspective diferite de-a lungul carierei sale.

Carl Jung a fost un copil deosebit cu un spirit analitic. Copilăria i-a fost marcată de întrebări și concepte neobișnuite unei vârste atât de fragede. Unul dinte aspectele reliefante ale copilariei lui Jung, este ceea ce el descrie ca fiind prima sa traumă conștientă și anume îndoiala față de educația creștină primită în familie. Mai exact, analogia făcută de acesta între „domnul Iisus” din rugăciunea pe care o spunea înainte de culcare, conceptul de moarte și frica teribilă de „iezuiți”, termen încă necunoscut pentru tânărul Jung, dar care reprezenta ceva deosebit de periculos în percepția sa (Jung, 2008/1961). De aceste aspecte se leagă și primul său vis cu adevărat marcant, avut undeva în jurul vârstei de 3 ani. Visul cu falusul ritual ce tronează într-un templu subteran asemenea unui zeu care nu trebuie menționat. Jung specifică faptul că, de-abia după 50 de ani a citit într-un comentariu despre ritualuri religioase, despre motivul fundamental antropofag în simbolistica împărtășaniei. Atunci a realizat cât de necopilăroasă și de matură era ideea ce încolțise în conștiința sa, ba chiar a afirmat că, odată cu aceste evenimente, a început în mod inconștient viața sa spirituală (Jung, 2008/1961).