Cauze ale efectului școlar

I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Eşecul şcolar defineşte acele situaţii didactice/educative care consemnează imposibilitatea momentană a elevului de realizare a obiectivelor pedagogice propuse la diferite niveluri ale procesului de învăţământ (De Landsheere, Gilbert).

Eşecul şcolar se traduce prin dificultatea copilului de a se menţine la acelaşi nivel cu clasa, prin asimilările întârziate şi apoi prin repetenţie. Cauzele pot fi atribuite: elevului (leneş, împrăştiat), şcolii (clase supraîncărcate, învăţător fără vocaţie, lipsa unei bune relaţii profesor-elev), familiei (mediu defavorizant, care motivează puţin sau este puţin disponibil şi interesat de rezultatele şcolare ale copilului).

Dificultăţile şcolare semnalate la copil sunt legate, în afara tulburărilor legate de un deficit al inteligenţei (debilitate, retard) şi de:

- anomalii ale limbajului oral (tulburări de vorbire, tulburări de articulare, tulburări ale debitului verbal) ;

- anomalii ale limbajului scris (dislexie, disortografie, disgrafie) ;

- anomalii ale gesturilor care trebuie făcute cu un anumit scop (dispraxie);

- anomalii ale noţiunii timpului (discronie);

- anomalii ale perceperii formelor şi a volumului (vedere, auz deficitar).

Aceste manifestări pot să exprime şi nevoia de a se afirma sau de a delimita exigenţele

părinţilor, nevoia de atenţie a părinţilor, lipsa de încredere în sine, frica de a nu fi abandonat de părinţii pentru care şcoala este centrul de interes. Un alt factor de seamă sunt şi mutarea din clasă, schimbarea locuinţei, divorţul părinţilor, etc.

Eşecul şcolar este forma severă a insuccesului şcolar şi se manifestă prin abandon şi prin

repetenţie, aceasta este o sancţiune a neîndeplinirii obligaţiilor şcolare. Insuccesul şcolar, cu toate

formele lui de manifestare, reprezintă ansamblul pierderilor şcolare ale căror efecte se repercutează negativ asupra integrării sociale şi profesionale şi asupra relaţiilor de convieţuire cu semenii.

Mediul social-cultural deteriorat în anumite perioade de frământări, convulsii sociale influenţează negativ şi politica şcolară şi calitatea organizării pedagogice a instituţiilor de învăţământ. Din acest punct de vedere, mai cu seamă, deficienţele activităţii de predare şi erorile de evaluare au cea mai rnare influenţă negativă asupra randamentului învăţării. Nedreptăţirea frecventă prin notare şi excesele de severitate, blochează şi demobilizează elevul. Evenimentele stresante în viaţa de familie (boală, divorţ, conflicte), dezinteresul familiei faţă de şcoală şi mediul prietenilor ostili şcolii influenţează negativ atitudinile faţă de obligaţiile şcolare.

Factorii interni au un rol esenţial în exprimarea refuzului de a învăţa. Bolile acute şi cronice,

perioadele de convalescenţă, întrerup ritmul învăţării. Lacunele instalate împiedică recuperarea

retardului. Deficienţele intelectuale, aptitudinale, influenţeaza insuccesul şi eşecul şcolar.

Cauzele obiective derivă din factorii externi, ponderea cea mai mare având cauzele generate

de organizarea şcolară, programe încărcate, orare incorect întocmite, lipsa de pregătire şi experienţă a profesorilor, lipsa lor de tact, rutina, dezinteresul, defectele caracteriale şi temperamentale, erorile de evaluare.

Mediul familial este o altă sursă a cauzelor insuccesului şcolar: condiţiile precare de viaţă, atitudinea indiferentă, neglijenţă sau ostilă a părinţilor faţă de şcoală, atmosfera încordată de neînţelegeri şi conflicte, poziţia defavorabilă între fraţi.

Cauzele subiective ţin de structura biopsihică a elevului. Sănătatea afectată de boli cronice şi acute (respiratorii, circulatorii, digestive, nervoase, psihice), de perturbări ale fazelor de maturizare pubertară şi adolescentină împiedică reuşita şcolară. Indispoziţia provocată de oboseală provenită din suprasolicitare şi subsolicitare împiedică angajarea în efortul învăţării.

Structura biopsihică a elevului afectată de deficienţe intelectuale (atenţie, memorie, gândire), afective (hiperemotivitate, apatie, nevroze, psihoze), tulburări de comportament (instabilitate psihomotorie, delincvenţă), deteriorează mediul clasei şi deviază preocupările de invăţare.

În fenomenul complex al insuccesului şcolar cauzele devin efecte şi efectele devin cauze. Tulburările de comportament şi personalitate sunt cauze şi efecte ale inaceptării realităţii şcolare, ale inacceptării obligaţiilor şcolare.

Frecvenţa cu care se produce ,,eşecul şcolar" în instituţiile de învăţământ şi, mai ales, aspectul de fenomen permanentizat pe care el poate să-l dobândească adeseori determine responsabilitatea cu care trebuie tratate. Un eşec şcolar “cronicizat” este periculos, deoarece el determină efecte negative atât în plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilităţi şi va ajunge să dezvolte o teamă de eşec, cât şi în plan social, fiindcă un eşec şcolar permanentizat „stigmatizează", induce o marginalizare socială a elevului în cauză (respectiv o limitare a dreptului elevului la o calificare profesională autentică şi la exercitarea unor roluri sociale apreciate şi recunoscute ca fiind valorizante pentru personalitate).