Comunicare

Ce ar fi daca intreg universul ar fi mut, surd, inert fonic si vizual? Si tot ceea ce il compune ar exista doar pentru sine, nu ar comunica nimic? Cum ar fi un cosmos tacit, care nu trasmite nimic? Ce ar fi omul in lipsa comunicarii? Ar mai fi ajuns umanitatea acolo unde este astazi? Un posibil raspuns ar fi ca totul ar fi alunecat in umbra haosului si s-ar fi dizolvat in tenebroasele bezne ale increatului.

Comunicarea este o caracteristica fundamentala a existentei umane si nu numai, este un aspect inerent al cosmogoniei.

De ce este atat de importanta comunicarea? De fapt ce este comunicarea si ce rol isi are in viata sociala a individului?

Comunicare reprezinta instiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explicativ pentru comunicare. Desi pare simplu intelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. Comunicarea are o multime de intelesuri, o multime de scopuri si cam tot atitea metode de exprimare si manifestare. Nu exista o definitie concreta a comunicarii insa se poate spune cel putin ca, comunicarea inseamna transmiterea intentionata a datelor, a informatiei.

Un alt aspect deosebit de important al comunicarii il reprezinta interventia acesteia in reglajul psihic. Mecanismele prin intermediul carora se realizeaza reglajul psihic al activitatii si comportamentului sunt numeroase. Exista insa unele mecanisme psihice care intervin in mod direct in reglajul comportamental. Aceste mecanisme sunt: comunicarea si limbajul, care permit proiectarea anticipata a rezultatului actiunii in raport cu intentiile si dorintele persoanei, ca si obtinerea modificarilor comportamentale dorite; atentia, ce asigura reglajul bazat pe orientarea, focalizarea si selectia actelor sau activitatilor; vointa, ca forma superioara de reglaj psihic ce tinteste spre atingerea unui scop constient propus care corespunde motivelor dar si conditiilor sociale si care intra in joc atunci cand este necesara invingerea unor obstacole ce apar in calea realizarii scopurilor propuse.

Comunicarea, inteleasa ca act tranzactional, inevitabil in situatii de actiune, devine esentiala, fundamentala atat pentru viata persoanei, cat si pentru viata sociala a individului.

Exista trei aspecte semnificative ale comunicarii:

- Idee: adica ideea care trebuie transmisa receptorului.

- Emitator-Receptor: comunicarea implica prezenta a cel putin doua persoane fara de care nu are sens.

- Cuvant-Intelegere: utilizare cuvintelor astfel incat sa fie inteles de catre participantii la procesul comunicarii.

Procesul de comunicare cuprinde urmatoarele elemente:

- Emitatorul

- Mesajul

- Mijlocul de comunicare

- Linbajul comunicarii

- Receptorul

- Contextul

Emitatorul este initatorul comunicarii, cel care elaboreaza mesajul. El alege mijlocul de comunicare si limbajul astfel incat receptorul sa–i inteleaga mesajul formulat. Emitatorul are dreptul de a alege receptorul cu care doreste sa comunice.

Mesajul este forma fizica in care emitatorul codifica informatia, poate fi un ordin, o idee, un gand. Mesajul are ca obiectiv informarea, convingerea, impresionarea, amuzarea, obtinerea unui actiuni. Mesajul este supus unui proces de codificare si decodificare dintre cele doua persoane, emitatorul codifica mesajul trimis iar receptorul decodifica mesajul primit.

Mijlocul de comunicare sau canalul de comunicare este drumul parcurs de mesaj dinspre emitator spre receptor.

Mijloacele comunicarii se clasifica astfel:

Dupa doua axe opuse:

- vocal versusnonvocal (cuvinte versus gesturi, atitudini) si

- verbal versus nonverbal (cuvinte versus noncuvinte).