Comunicarea Non-Verbala

Exista comunicare ori de cate ori o entitate sociala poate afecta o alta si modifica reactiile acesteia prin transmiterea unei informatii, si nu printr-o actiune directa. Edward Wilson intelegea prin comunicare orice “actiune din partea unui organism (sau celule) care schimba modelul de probabilitate a comportamentului intr-un alt organism (celula), intr-o maniera adaptativa. Definitia propusa de catre fondatorul sociobiologiei merita sa fie retinuta deoarece include si exclude in acelasi timp. Include atat actele de comunicare intentionate, cat si pe cele neintentionate. Include schimbul de informatii uman si infrauman, dar exclude comunicarea in care nu sunt implicate 2 organisme. In timp ce comuncarea verbala uzeaza de facilitatile limbajului, ca forma de relationare specific umana, comunicarea nonverbala uzeaza de miscari faciale, posturale, corporale mai mult sau mai putin constiente, comune relationarii in lumea umana si animala.

Comunicarea non-verbala reprezinta transmiterea voluntara sau involuntara de informatii si exercitarea influentei prin intermediul elementelor comportamentale si de prezenta fizica ale individului sau ale altor unitati sociale (grupuri si comunitati umane), precum si perceptia si utilizarea spatiului si timpului, ca si a artefactelor.

In comunicarea non-verbala, cuvintele nu sunt de ajuns. Uneori, apelul la cuvinte este chiar inutil – cand este zgomot, cand distanta dintre interlocutori este mare, cand nu cunoastem limba vorbita de cealalta persoana, etc – . Gesturile si postura, impreuna cu mimica, utilizarea spatiului, contactul vizual, atingerile corporale,imbracamintea, mirosurile, tonul vocii, reprezentarea timpului insotesc si, uneori, inlocuiesc cuvintele. Toate acestea alcatuiesc comunicarea non-verbala.

In manualele de specialitate, sunt formulate cinci axioame ale comunicarii non-verbale:

1. Comunicarea non-verbala este filogenetic si ontogenetic primordiala.

2. In relatiile interpersonale directe este imposibil sa nu comunicam nonverbal

3. Comunicarea nonverbala reprezinta un element in sistemul comunicarii umane si trebuie analizata ca atare, nu independent de comunicarea verbala.

4. Comunicarea nonverbala se realizeaza printr-un sistem de semne si semnale (discrete si analogice), de coduri si de canale de transmitere a informatiei si trebuie analizata integral, nu fiecare element separat.

5. In comunicarea nonverbala, semnificatia semnelor transmise prin multiple canale trebuie stabilita in termenii probabilitatilor si in functie de contextual socio-cultural concret.

Comunicarea nonverbala poate fi clasificata si dupa modalitatile senzoriale implicate, in principal, in receptarea semnalelor: cum privim – caracteristicile fizice si imbracamintea; cum auzim – tonul vocii; cum mirosim; cum ne miscam – individual sau in conjunctie cu altii ( gesturile, postura, privirea, expresiile faciale, atingerile corporale, apropierea); cum afecteaza mediul inconjurator interactiunile umane si cum afecteaza acestea, la randul lor, mediul inconjurator (dispunerea spatial a mobile, temperatura, prezenta altor oameni, zgomotele, etc)

Ca si comunicarea verbala, comunicarea nonverbala poate fi modelata in termenii: emitator, receptor, mesaj, canal de comunicare, efect, feed-back si context al actelor de comunicare. Emitatorul este sursa mesajelor, receptorul este destinatarul. Mesajul are o semnificatie care este codificata si anume transpusa intr-un cod, intr-un sistem de semne adecvat canalului de comunicare si receptorului de catre emitator si decodificata respectiv retradusa de catre receptor.

Este foarte important ca decodificarea mesajelor nonverbale sa aiba in vedere contextual cultural,informatiile culturale asociate unui act de comunicare. Unele culturi sunt inalt contextuale , acordandu-se o importanta deosebita contextului in stabilirea sensului unei comunicari. Alte culturi sunt slab contextuale,in care un gest ramane un gest, iar semnificatia sa este luata in considerare fara a fi ajustata dupa imprejurari. Problema abilitatii de decodificare a mesajelor nonverbale a concentrat atentia multor cercetatori. S-au inregistrat diferente in functie de varsta si de gen. Cercetarile au demonstrat ca odata cu cresterea in varsta se obtin rezultate mai bune in decodificarea mesajelor transmise de postura si gesturi, dar varsta receptorului nu influenteaza performanta in cazul decodificarii expresiilor faciale. Femeile decodifica mai exact mesajele nonverbale, indiferent de varsta si de sexul emitatorului.