Consilierea psihologică - aspecte diferențiale - etică profesională

Societatea poate funcţiona şi dezvolta normal numai din rezultatul unui proces productiv neîntrerupt a valorilor materiale şi spirituale, aşa cum scopurile proprii şi conţinuturile etice este relaţia oamenilor în asigurarea acestui proces care mult depinde de bunăstarea indivizilor şi a societăţii.

Etica profesională este totalitatea normelor morale, care determină atitudinea omului faţă de obligaţiunile profesionale, prin care este legat cu caracterul profesiei şi societatea ca un tot întreg.

Etica profesională reprezintă prin sine concretizarea normelor etice comune, care se oferă nu numai la relaţiile specifece profesionale a colectivului la societate ca un lot întreg, dar specificul relaţiilor personale în activitatea profesională.

Existenţa unei relaţii specifice între oameni în grupurile profesionale provoacă originalitatea normelor etice invocate pentru a regula aceste relaţii. Există posibilitatea unei existenţe similare pentru diferite trebuinţe sociale etice prezentate oamenilor ca o profesie unică. De ex: sensul vieţii profesoruluieste de a transmite anumite cunoştinţe şi deprinderi altora, da a educa noi generaţii, şi amoral este acel profesor care este lipsit de cunoştinţile necesare, nu-şi poate înţelege discipolii săi, cel care nu are talent profesoral şi pretinde la numele de profesaor. Conţinuturile eticii profesionale sunt:

- Codurile comportamentului – care include un anumit tip de relaţii etice reciproce între oameni, care din punct de vedere a activităţii profesionale sunt optimale

- Capacitatea de justificare a acestor coduri

Etica profesională studiază:

- Relaţia colectivilor de muncă şi fiecare specialitate în delimitate cu societatea şi interesele acestora;

- Calităţile etice a personalităţii specialistului ce asigură obligaţiile profesionale;

- Specificitatea relaţiilor etice reciproce a specialiştilor şi persoanelor, care de fapt sunt în calitate de obiecte a activităţii lor;

- Activitatea profesională ca calitate etică a personalităţii;

- Particularitatea educaţiei profesionale, scopurile şi metodele ei.

Justificarea aspectelor morale a relaţiilor reciproce între oameni şi procesele de muncă presupune:

- De a stabili scopurile activităţii muncii şi motivaţia ei;

- Aprecierea rezultatului muncii şi sensul lor etic social.

Morala profesională funcţionează nu numai la nivelul de principii teoretice ci şi la reprezentările cotidiene, de asemenea în sfera comportamentului practic a persoanelor în diferite tipuri de activităţi de muncă.

Profesionismul şi atitudinea faţă de lucru este cea mai importantă calitate caracteristică a aspectului moral al personalităţii. Ele au o importanţă specială în aprecierea personală a individului, dar la diferite de dezvoltare istorică – conţinutul lor se diferenţiază esenţial. În societatea de diferenţiere a claselor sociale se determină prin inegalitatea socială a tipurilor de muncă şi contradicţiile dintre munca fizică şi psihică, care depinde de nivelul de conştientizare a grupuluzi profesional şi nivelul de cultură a individului.

Despre clasa caracterului moral în sfera muncii se întâlneşte în prima scriere II-ua pînă la Hr. Biblia Creştină “Înţeleptul Isus, fiul lui Sirahova.” Aici te înveţi cum trebuie să te comporţi cu un sclav. Pe cînd în societatea feudală religia ca o ideologie dominantă priveşte lucru ca pe o pedeapsă a păcatelor, pe cînd “rai-ul” este o viaţă fără muncă. În procesul de muncă (lucru) între oameni se formează anumite relaţii morale.

Aici se include elementele caracteristice tuturor tipurilor de activitate profesională. În primul rînd această este atitudinea la munca socială ca participanţii procesului muncii şi de asemenea relaţii morală care apare în contactele intereselor profesionale a grupului unul cu altul şi societatea. Conţinutul eticii profesionale include-n sine şi apariţia unor noi elemente originale care diferenţiază calitativ profesia una de celelalte.

Etica profesională nu este rezultatul inegalităţii la nivelul moralităţii a diferitor grupuri profesionale. Dar într-o oarecare măsură activitatea profesională prezintă trebuinţe morale înalte. O importanţă deosebită se acordă calităţii morale a lucrătorilor ce au profesii care au dreptul de a dispune de viaţa oamenilor, spre exemplu profesia din sfera serviciilor, transport, conducere, educare ş.a. Particularitatea muncii a acestor grupe profesionale se complice atitudini morale adăugând noi elemente: acţiune reciprocă cu oamenii – obiect al activităţi, aici şi are loc responsabilitatea etică.

Societatea priveşte calităţile morale (etice) a muncitorului ca unul din elementele principale în utilitatea profesională. Regulile morale generale trebuie concretizate în activitatea de muncă. Specificitatea muncii morale ca obiect al activităţii este lumea spirutuală a personalităţii, constă din existenţa unor trebuinţe şi norme care reglează comportamentul membrilor. În aşa fel etica profesională permanent trebuie să distingă (examineze) ca unitate acceptată de sistemul moral.

Nerespectarea eticii muncii este însoţită şi de distrugerea constructelor morale generale.

Formarea informaţională a civilizaţiei în prezent determină necesitatea de elaborare a unui nou tip de morală profesională ce oglindeşte ideologia activităţii muncii pe baza dezvoltării unei relaţii de piaţă.

În societatea din prezent calităţile personale a individului se începe cu caracteristicile de afaceri, atitudinea faţă de muncă şi nivelul de utilitate profesională.