Copilul Victima din Perspectiva proiectiv-preventivă

Familia este mediul în care copilul se naște, trăiește primii ani de viață, se dezvoltă și se formează. Este primul liant între copil și societate, având rolul central în asigurarea condițiilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilăriei. Prin relațiile sale cu mama, cu tata și cu frații, copilul se integrează în relațiile sociale, se apropie de societate, își cunoaște valoarea și începe să-și formeze imaginea de sine. Din punct de vedere al dezvoltării individuale familia oferă climatul de siguranță afectivă necesar dezvoltării componentelor personalității atât la vârste mici cât și mai târziu, ca factor de echilibru și compensare în rezolvarea problemelor sociale. Este primul mediu de creștere și dezvoltare intelectuală, motivațională, afectivă, estetică și morală.

Relațiile din familie sunt pentru copil exercițiul școlarizării primare și modelul viitorului. Mai mult ca în orice alt mediu copilul poate avea încredere în ceilalți și în sine.

Prin funcțiile pe care le are familia:

• De supraviețuire si securitate (asigură nevoile de bază, hotărăște dimensiunile ei, menține sănătatea, asigurarea financiară);

• De dezvoltare socială și emoțională a membrilor ei prin suport în perioade de stres, educație, compensații, protecția de influențe nedorite din exterior;

• Educarea copiilor (valori morale, culturale, dezvoltarea personalității, socializare)

se urmărește mai ales dezvoltarea într-un cadru cat mai propice al copilului. În cazul în care familia este alterată de violență și conflict, cresterea și dezvoltarea copilului nu mai constituie un factor pozitiv cu rezultate optime. Brazelton și Greenspan identifică nevoile copilului ca fiind:

1. Nevoia de a avea relații emoționale calde și stabile

2. Nevoia de a fi protejat fizic, de a avea siguranța și o viață regulată

3. Nevoia de experiențe adaptate nivelului de dezvoltare a copilului

4. Nevoia de limite, de viață structurată și de responsabilități adecvate nivelului de dezvoltare

5. Nevoia de a trăi într-o comunitate stabilă și de a beneficia de sprijinul și cultura acesteia

6. Nevoia de a avea un viitor protejat.

O familie cu valori si respect mutual între parteneri va fi receptivă la nevoile copilului și va face tot ce îî stă în putere pentru a-i asigura o creștere normală atât fizică cât și moral-spirituală, psihologică și intelectuală.

1. Funcții parentale și violența în familie

A fi părinte e cea mai dificilă, importantă și solicitantă sarcină din viața unui adult, totuși, conform statisticilor, nouă din zece indivizi devin părinți. Karl Killen spune că nu există părinți perfecți și delimitează șapte funcții parentale pe care aceștia le îndeplinesc în măsura abilităților pe care le au:

1. Abilitatea părintelui de a da prioritate satisfacerii nevoilor de bază ale copilului. Aceasta implică în primul rând cunoașterea nevoilor copilului și apoi disponibilitatea de a renunța la propriul confort pentru satisfacerea anumitor nevoi ale copilului: de a vorbi în timpul când îi acordă îngrijire, de a lăsa timp să răspundă in felul lui, de a răspunde chemării copilului.

2. Abilitatea de a oferi copilului experiente noi, de a-l stimula cognitiv si afectiv deoarece dezvoltarea mintală are nevoie de experiențe. Părintele trebuie să-i ofer sau să-i îngăduie astfel de experiențe, stăpânindu-și propria anxietate și asistând la explorarea și descoperirile lui.

3. Abilitatea de a avea o relație empatică cu copilul său. Datorită faptului că empatia permite o trăire în propria ființă a trăirilor celuilalt, abilitatea de a se pune în locul celuilalt și de a răspunde în funcție de sentimentele celeilalte persoane, permite părintelui să-și cunoască copilul dincolo de cuvinte. El se poate implica mai mult în jocurile copilului, în tristețea sau bucuriile lui.

4. Abilitatea de a-și înfrâna propriile dureri și porniri agresive fără a le răsfrânge asupra copilului. Pentru rolul de părinte este absolut necesară toleranța la frustrare și conflict. Există două tipuri de persoane agresive: cei care se manifestă în familie și pentru care a bate copilul este echivalent cu a face om din el, și cei care sunt agresivi în exteriorul familiei, putând sa provoace copilul și să-l pedepsească pentru comportamentul pe care tot ei l-au indus.