Cuplul Penal Victima-Agresor

Personalitatea infractorului

O analiza strict psihologica a actului infractional , consta in analiza modului in care personalitatea infractorului (inteligenta,afectivitatea,motivatia si vointa) se manifesta in pregatirea , savarsirea si in atitudinea postinfractionala.

Infractorul se prezinta ca o personalitate deformata , ceea ce ii permite comiterea unor actiuni atipice cu caracter antisocial sau disocial.

Infractorul apare ca un individ cu o insuficienta maturizare sociala ,cu deficiente de integrare sociala , care intra in conflict cu cerintele sistemului valorico – normativ si cultural al societatii in care traieste. Pe aceasta baza,se urmareste atat personalitatea infractorului cat si mecanismele interne (mobiluri,motivatii,scopuri) care declanseaza trecerea la actul infractional ca atare.

S-a reusit sa se stabileasca anumite caracteristici comune, sub aspectul particularitatilor psihologice, care se regasesc la majoritatea celor care incalca in mod frecvent legea:

-Instabilitate emotiv-actionala

Datorita unei experiente negative,a educatiei deficitare primite in familie , a deprinderilor si practicilor antisociale insusite , infractorul este un individ instabil din punct de vedere emotiv actional , un element care in reactiile sale tradeaza discontinuitatea ,salturi nemotivate de la o extrema la alta ,inconstanta in reactii fata de stimuli. Aceasta instabilitate este una din trasaturile esentiale care se reliefeaza in personalitatea dizarmonica a infractorului adult sau minor.

Aceasta instabilitate emotiva se caracterizeaza prin : lipsa unei autonomii afective , insuficienta dezvoltare a autocontrolului afectiv , slaba dezvoltare a emotiilor si sentimentelor superioare,mai ales a celor morale.

-Inadaptare sociala

Orice infractor este un inadaptat din punct de vedere social. Inadaptatii,cei greu educabili ,mai apoi devianti, sunt personaje a caror educatie a fost una neprielnica si nesatisfacatoare,venind din partea unor familii dezorganizate,unde nu se da atentia cuvenita normelor regimului zilnic sau unde nivelul socio cultural al parintilor nu este unul ridicat. Din cauza influentelor nesatisfacatoare a mediului duc la deprinderi negative care conduc la devianta si mai apoi la infractiune.

Actiunea infractionala reprezinta , etiologic , un simptom de inadaptare ,iar comportamentul este o reactie atipica.

-Duplicitatea comportamentului

Constient de caracterul socialmente distructiv al actului infractional ,infractorul lucreaza in taina ,observa, planuieste in taina, departe de ochii lumii in general

Duplicitatea comportamentului este a doua lui natura, care nu se mascheaza in timpul actului infractional,ci tot timpul, el joaca rolul omului corect cu ocupatii normale,insa acest joc artistic il tradeaza in viata cotidiana , fiind usor depistabil de un bun observator.

-Sensibilitatea deosebita

Anumiti excitanti din mediul ambiental exercita asupra lor o stimulare spre actiune cu mult mai mare ca asupra omului obisnuit,ceea ce confera un caracter atipic reactiilor acestora. Pe infractor il caracterizeaza lipsa de inhibitii , elaborat pe linie sociala.

-Imaturitatea intelectuala

Aceasta consta in incapacitatea infractorului de a prevedea consecintele actiunii sale antisociale.

Exista ipoteza ca infractorul este limitat strict la prezent , acordand o foarte mica importanta viitorului. Are o capacitate redusa de a stabili un raport intre castiguri si pierderi, in prioiectarea si efectuarea unui act infractional

-Imaturitatea afectiva

Consta in decalajul persistent intre procesele cognitive si afective,in favoarea celor din urma.

Infractorul nu are o atitudine consecventa fata de problemele reale si iportante ,este lipsit e pozitie critica si autocritica autentica , este nerealist ,instabil emotional

Imaturitatea afectiva asociata cu imaturitatea intelectuala predispune infractorul la manifestari si comportamente antisociale cu urmari deosebit de grave.

-Frustrarea

Este o stare emotionala resimtita de infractor atunci cand este privat de unele drepturi , recompense , satisfactii etc.,care considera ca i se cuvin sau cand in calea obtinerii acestor drepturi se interpun obstacole. Frustrarea este resimtita in plan afectiv-cognitiv ca o stare de criza care dezorganizeaza , pentru moment dat , activitatea instantei corticale de comanda a actiunilor , generand simultan serescitarea subcorticala.

Infractorii actioneaza diferit la frustrare , de la abtinere pana la comportament agresiv.Cei puternic afectati ajung sa-si piarde controlul , actionand haotic,cu urmari antisociale grave.

-Complex de inferioritate

Este un sentiment de insuficienta si incapacitate personala ,apare in urma unor deficiente ,infirmitati reale sau imaginare fiind potentate si de catre dispretul ,dezaprobarea tacita sau experimentala a celorlalti. Complexul de inferioritate incita de cele mai multe ori la comportamente compensatorii,iar in cazul infractorilor la comportamente de tip inferior orientate antisocial

-Egocentrismul

Reprezinta tendinta individului de a raporta totul la el insusi , el si numai el se afla in centrul tuturor lucrurilor si situatiilor , in incapacitatea sa de a reusi, acestia devin invidiosi,dominatori.

Egocentristul este incapabil sa vada dincolo de dorintele sale,se crede permanent persecutat si considera ca are in toate situatiile dreptate.

-Labilitatea

Este trasatura personalitatii care semnifica fluctuatia emotivitatii,capriciozitatea si ca atare ,o eccentuata deschidere spre influente,actiunile individului fiind astfel imprevizibile.

-Agresivitatea

Apare atunci cand individul este impiedicat sa-si satisfaca dorintele si se manifesta printr-un comportament violent si distructiv. Cele mai cunoscute tipuri de agresiune sunt autoagresiunea si heteroagresiunea

Autoagresiunea consta in indreptarea comportamentului agresiv spre propria persoana ,exprimandu-se prin automutilari , tentative de suicid sau chiar sinucidere.

Heteroagresivitatea presupune canalizarea violentei spre altii,manifestandu-se prin forme multiple cum ar fi : omuciderea,talharia,violul,tentativa de omor,vatamare corporala.

-Indiferenta afectiva

Este strans legata de egocentrism si mai poarta numele de insensibilitate morala. Se manifesta prin incapacitatea infractorului de a intelege durerile si nevoile celorlalti , prin satisfactia resimtita fata de durerile altora.

Aceasta latura a incfractorului de manifesta inca de la varste timpurii , fiind una din principalele carente ale procesului socilizarii , punandu-si amprenta functionarea defectuoasa a familiei precum si stilul actional adoptat din partea acestei microstructuri.