Demența Alzheimer

1. Definitie – tipuri de dementa

Termenul de dementa provine din cuvantul latin demens care se traduce prin ” micsorarea, reducerea mintii, spiritului”.

DEMENTA este un sindrom caracterizat prin deteriorarea multiplelor functii corticale superioare (memoria, gandirea, intelegerea, orientarea, limbajul, capacitatea de a invata, intelegerea si judecata) insotite de deteriorarea controlului emotional si a comportamentului social (inclusiv perturbarea activitatilor cotidiene obisnuite), deobicei progresiva si ireversibila.

Forma cea mai intalnita de dementa apare in boala Alzheimer urmata apoi de dementa vasculara , dementa senila si dementa cu copi Lewy. Forme cu pondere mai mica ar fi: dementa fronto-temporala (boala Pick), demente neurodegenerative ( boala Hungtington, Parkinson, Wilson, scleroza laterala amiotrofica), demente infectioase ( SIDA, Boala Creutzfeldt-Jakob, encefalita virala, neurosifilis ), demente metabolice (Wernicke-Korsakov, in diverse tulburari endocrine, deficit de diverse vitamine) si demente datorate altor cauze: dementa alcoolica, dementa pugilistica, dementa care apare la pacientii adulti cu sindrom Down, dementa datorata unor tumori cerebrale etc.

Boala Alzheimer este o tulburare neurodegenerativa progresiva caracterizata prin atrofii cerebrale generalizate, placi senile, pierderi neuronale si sinaptice, acumulari de proteine aberante si degenerescenta neurofibrilara. Aceste modificari ce apar in creier determina moarte neuronala progresiva si incapacitatea creierului de a-si indeplini normal functiile.

2. Scurt istoric

Boala Alzheimer a fost pentru prima data descrisa de medicul german Alois Alzheimer in anul 1906, in articolul intitulat “O afectiune gravă caracteristica a cortexului cerebral” ce a aparut in revista Allgemeine Zeitschrift fur Psychiatrie und Psychisch-Gerichtliche Medizin. Alois Alzheimer (1864-1915) era de formatie psihiatru si neuropatolog si a identificat boala la una dintre pacientele Azilul Municipal de bolnavi psihic din Frankfurt (Auguste Deter in varsta de 51 de ani), al carui caz l-a urmarit din 1901 pana in 1906, cand pacienta a decedat. Ea prezenta tulburări cognitive progresive, halucinaţii, idei delirante şi disfuncţionalitate psihosocială iar diagnosticul anatomic post-mortem a consemnat: hidrocefalie internă şi externă moderată; atrofie cerebrală, arterioscleroza a vaselor cerebrale mici si o serie de modificari necunoscute pana atunci (depozite proteinacee si aberatii citoscheletice).

3. Simptome

o Cognitive: tulburari de memorie, limbaj, atentie; apraxie, agnozie, tulburari ale functiilor executive

o Non-cognitive: agitatie, irascibiliatate, agresivitate, halucinatii, idei delirante, false recunoasteri, tulburari ale dispozitiei, dezinhibitie sexuala, tulburari de somn, tulburari ale comportamentului alimentar

In stadiul de inceput cele mai evidente sunt tulburarile de memorie, gandire si limbaj iar functiile motorii si controlul propriului corp sunt inca intacte. Instalarea bolii este de obicei graduala iar primele simptome observabile sunt de regula pierderile de memorie si dificultati in a invatat material nou. Pierderile in memoria de scurta durata pot sa ia forme diverse de la a pierde lucruri pana la a uita mancarea pe aragaz, dar in cazurile mai severe se poate ajunge si la pierderi din memoria de lunga durata (ex: uitarea numelor persoanelor apropiate). Modificarile sunt subtile in acest stadiu si pot sa se extinda si asupra personalitatii pacientului, care este mai agitat ca de obicei, se enerveaza mai usor, oboseste mai usor si nu mai face fata schimbarilor mediului. Poate fi deasemenea afectata realizarea sarcinilor spatiale, pacientul avand dificultati in a se orienta intr-un mediu nou si se poate chiar pierde. Durata acestui stadiu poate varia de la cateva luni la 3-4 ani dupa care urmeaza perioada de stare, care insa nu poate fi foarte bine delimitata.