Depresia - tristețea patologică

Depresia reprezintă starea mentală caracterizată prin tristeţe patologică, autodevalorizare, dezinteres, anxietate, descurajare profundă şi persistentă, asociată cu o încetinire psiho-motorie şi cu simptome somatice, determinate de diferiţi factori: deprimare, depresivitate.

SIGMUND FREUD afirma că depresia este ,, o furie îndreptată spre interior , ca rezultat al dezechilebrelor biochimice din organism , datorită abuzului de medicamente sau trăirea unor traume Forma particulară a depresiei este melencolia ,,

Starea depresivă este rar exprimată în mod direct, dar este recunoscută destul de uşor dacă adolecentul este întrebat. Este ca şi cum acesta n-ar îndrăzni să mărturisească spontan că suferă de o stare depresivă. În schimb, lipsa de implicare, de interes sau lipsa plăcerii este exprimată în mod frecvent: dezinteres pentru şcoală, pentru relaţiile cu prietenii, pentru practicarea unui sport, pentru activităţile culturale obişnuite – „ singurul lucru care mă interesează este ” (de exemplu: „ să ascult muzică”). Adolescentul se enervează din nimic, când se agită, sparge uneori obiecte, când începe să plângă şi se izolează apoi în camera sa. În majoritatea cazurilor episodul depresiv este limitat în timp, durând 3-7 luni. Cu toate acestea, recăderile sunt frecvente, şi la 15-20% dinte pacienţii depresivi simptomele se cronicizează. Din acest motiv, terapia urmăreşte nu numai să grăbească revenirea ci şi să menţină ameliorarea şi , dacă este posibil, să revină recăderile.

Depresia poate fi provocată de o varietate de cauze:

- Predispoziţia genetică

- Transformări hormonale şi biochimice în interiorul organismului

- Stres în exces, conflicte şi abuzuri

- Pierderea cuiva drag, izolare, traume emoţionale

- Boală, durere, probleme neurologice

Se estimeaza ca in jur de 20% dintre adolescenti au probleme emotionale si o treime dintre acestia primesc ingrijiri psihiatrice pentru depresie. Din pacate cei mai multi adolescenti care traverseaza o perioada depresiva nu ajung la specialist si nu primesc tratament psihiatric si/sau psihologic ceea ce poate constitui originea esecurilor scolare, a tulburarilor de personalitate, a dependentei de alcool si droguri si se pot reflecta in viata de adult.

Merită să subliniem unele diferenţe faţă de semiologia tradiţională a adultului:

- Adolescentul nu prezintă practic niciodată o „ mască a depresiei”, faţa sa nu are un aspect depresiv, trăsăturile sale nu se prăbuşesc ca în „omega melancolică”

- Chiar dacă acesta spune că se plictiseşte, că are capul gol, că s-a săturat, el afirmă rar că este trist şi cu atât mai pţin deprimat, cel puţin în mod spontan

- În mod cu totul excepţional, cere spontan înţelegere empatică, consolare de la adult. Adolescentul are mai degrabă tendinţa de a refuza ajutorul, de a declara că nu are nevoie de nimic, de a fi ostil sau indiferent

- Existenţa unor momente tranzitorii din timpul zilei în care este menţinută activitatea, în care gesturile îşi regăsesc vivacitatea şi fluiditatea nu trebuie să conducă la ignorarea sau respingerea existenţei unei lentori motrice reale în restul timpului. Aceste puseuri tranzitorii ale inhibiţiei motrice sunt cu totul specfice şi caracteristice semiologiei depresive în adolescenţă.