Dezvățarea umană

Noțiuni introductive

Învățarea nu se referă numai la învățământul instituționalizat. În mare masură comportamentul se formează prin învățare, ca rezultat al experiențelor exterioare; cea mai mare parte a cunoștințelor noastre (și cu certitudine multe din cunoștințele cu care ne mândrim) sunt învățate în afara școlii.

Pentru că România să atingă o valoare cât mai mare a participării adulților la procese de Învățare pe tot parcursul vieții, este nevoie de politici publice educaționale moderne, bazate pe evidențe (evidence based policy). Modernizarea politicilor publice în domeniul Învățării pe tot parcursul vieții înseamnă trecerea de la improvizație la profesionalism, de la reacție la anticipare, de la preluarea politicilor la învățarea politicilor.

Frumusețea unlearning-ului este că nu ai nevoie de metode complexe și de ani de studiu. Poți obține rezultate imediate, în funcție de implicarea ta. Din propria experiență și a celor cu care am lucrat, rezultatele apar de la câteva zile până la 3-6 luni în funcție de obiectivele și personalitatea fiecăruia.

Dezvățarea - descrierea

Subiectul dezvățării, diferit de învățare, începe să apară atât în literatura de specialiaten pentru adulți, cât și în literatura de specialitate organizațională. În revizuirea cercetărilor și literaturii existente, mulți au subliniat lipsa cercetărilor în domeniul dezvățării. Easterby-Smith propune că „..ar trebui să se lucreze în continuare cu privire la modul în care hărțile cognitive individuale și partajate se pot schimba”, în timp ce Delahaye notează, „este interesant să reflectăm că conceptul de dezvățare care recent a devenit un fenomen demn de luat în considerare în învățarea adulților și organizațională.

Importanța luării în considerare atât organizațională, cât și individuală învățarea și dezvățarea sunt susținute de faptul că încep multe programe de schimbare organizațională concentrându-se asupra individului și a conștientizării de sine pentru a permite dezvățarea. A fost a recunoscut faptul că „schimbarea individuală pozitivă are un impact organizațional pozitiv”. Unii specialiști sugerează, de asemenea, că „... organizațiile învață în cele din urmă prin intermediul membrilor lor individuali. Prin urmare, teoriile învățării individuale sunt cruciale pentru înțelegerea învățării organizaționale.”

Dezvățarea reprezintă un proces la fel de important, sau dacă nu mai important decât învățarea. Știm cu toții să învățăm și să acumulăm informații, însă atunci când e nevoie să le dăm la o parte pentru alte idei sau metode noi, adesea ne găsim într-un impas procedural, sau „așa facem noi lucrurile”. Ceea ce, pe termen lung, formează modele de gândire care ne limitează și ne stagnează creșterea în carieră, în viața privată și practic în orice aspect pe care ni-l dorim îmbunătățit. Specialiștii din domeniu numesc acest proces de reorganizare și formare a noilor căi sinaptice care se produc în creier neuroplasticitate. Cu alte cuvinte, neuroplasticitatea este capacitatea creierului uman de a se adapta mediului și experiențelor prin învățarea, dezvățarea sau reînvățarea unor lucruri. Iar prin procesele de învățare sau dezvățare, creierul se remodelează constant și adoptă noi căi și procese neuronale, transformându-se.

Manifestarea procesului de dezvățare

Omul totuși are nevoie de înțelegerea unor aspecte la fel de importante ca și gândurile sau mâncarea pe care le consumă. Aspectele sunt legate de posibilitatea acestuia de evoluție prin a nu fi mecanic. Posibilitatea este egală, în acest caz, cu voința. Aceasta fiind limitată pentru omul obișnuit. Mecanismul corpului tău, evident că își va cere drepturile, și, adesea poate face scandal, că de ce îl chinui. Atunci omul realizează că de fapt el este sclavul obișnuințelor sale. Si nu poate controla să se dezvețe și să învețe un proces nou, decât în reală situație de urgență.

Frânarea retroactivă înseamnă că o învățare șterge efectele învățării anterioare. Ea apare în trei situații:

1. când gradul de dificultate a meterialului crește;

2. când materiile seamănă prea mult;

3. când nu s-a însușit temeinic prima învățare.

Frânarea proactivă face dificilă memorarea și înțelegerea celor ce urmează. Ea se explică prin fixitatea funcțională, rigiditatea metodei. Pentru a evita frânarea retroactivă, ordinea de învățare a lecțiilor (materiilor) trebuie să fie următoarea:

1) Începe cu lecțiile care, pentru tine, sunt mai grele și continua cu cele de dificultate descrescătoare. Nu începe cu ceea ce e mai usor!

2) Intercalează altă disciplină între două materii asemănătoare;

3) Nu trece la tema următoare pîna nu ai consolidat-o pe prima.

Dezvățarea are la bază procesul interiorizării și înțelegerii principiului de om cu obișnuințe. După ce acestea au fost înțelese, omul poate porni pe o cale spre a învăța ceva nou, sau a renunța cu ușurință la lucrurile exterioare și a privi mai mult la fericirea pe care el o poate avea când se gândește că în el este totul, astfel oportunitățile de schimbare, altrusim, empatie, compasiune și dezvoltare, vor crește. Uitarea materialului cu sens: materialul doar audiat la lecție, neconsolidat acasă, se uită, imediat, după curs, în proporție de 50% , procentaj care după o săptămînă ajunge la 75%, iar după 3 săptămîni la 98%. În schimb, trebuie să treacă 6 luni pentru ca tezele principale să se uite în proporție de 40%, iar textele (citatele) în proporție de 78,5%. După unele cercetări, după 15 luni omul uită cam 80% din ceea ce a învățat. Să reținem, deci, că imediat după învățare se produce cea mai masivă uitare. Odata ajunși acasă, revedeti toate lectiile predate în ziua respectiva, chiar daca nu le aveti și a doua zi. O cercetare pe studenti a constatat ca, la cursuri, ei noteaza 50% din ideile esentiale si 60% din detalii. Învatati-i pe elevi cum sa ia notite la lectii. În examinare țineți seama de curbele uitării.