E-learning

Invatarea electronica este un tip nou de activitate instructiv-educativa, care prinde tot mai mult teren in lumea civilizata si avansata din punct de vedere al tehnologiei informatiei. Acolo unde educatia traditionala realizeaza uniformizare si incearca sa le formeze celor care invata comportamente conforme cu cerintele sociale sau cu cerintele specifice unei profesiuni, educatia la distanta isi asuma o mare provocare, anume adaptarea educatiei la cerintele celor care invata,in mod individual, facand din instruire o activitate foarte diversificata, pe masura diversitatii cererii de educatie. Cercetarile facute in mod repetat,prin sute de studii comparative, de catre F. Saba in 1999 si 2000 privind eficienta invatarii, releva faptul ca nu exista diferente semnificative intre rezultatele obtinute prin invatamant traditional, „fata in fata“, sau prin invatamant la distanta si in mod special prin invatare electronica.

Tehnologia digitala produce anumite schimbari ale mediului de invatare prin posibilitatile de utilizare a dimensiunilor sale pedagogice (Peters, Otto, 2003)

- varietate pedagogica (se poate utiliza pentru aplicarea diverselor paradigme educationale: behaviorism, cognitivism, constructivism);

- spatiu de invatare virtual (mult mai eficient decat spatiul de invatare real, creeaza posibilitatea ca informatiile de transmis să fie scoase din context, sa fie accesibilizate, vizualizate, simulate procesual, deci materialul devine mai atractiv si mai usor de inteles);

- autonomie in invatare (cursantii isi petrec timpul utilizand informatia, nu cautand-o);

- individualizarea invatarii, absenta grupurilor de elevi/studenti care invata impreuna (caracteristica depasita in prezent cu ajutorul teleconferintelor sau cu ajutorul discutiilor on-line), respectarea ritmului propriu de lucru al fiecaruia;

- comunicarea in ambele sensuri (ceea ce face deosebirea intre invatamantul la distanta si utilizarea tehnologiei pentru a ajuta invatarea traditonala).

Pornind de la aceste caracteristici, Borje Holmberg realizeaza un studiu experimental pentru a-si dovedi teoria conform careia un element central al educatiei electronice este relatia personala, sentimentul de empatie si de apartenenta, care se creeaza intre cel care invata si cel care reprezinta organizatia de suport, chiar daca acesta din urma este o prezenta aparent impersonala. Interactiunea mediata prietenos, uman, apropiat, intre cel care invata si instructori, mentori, consilieri si alte persoane din organizaţia care ofera educatie electronica, poate asigura motivatia invatarii, asa cum prezenta fata in fata a profesorului are rol motivant in invatamantul tradiţional.Oportunitatile frecvente de comunicare bidirectionala cu profesorul favorizeaza invatarea.

Termenul,explicitat ca o invatare prin internet, presupune transferul cunostintelor prin retea folosind aplicatii si procese electronice.

Invatamantul virtual este reprezentat de interactiunea dintre procesul de predare – invatare si tehnologiile informationale.

Institutiile academice traditionale isi reorganizeaza si reconsidera oferta educationala achizitionand sau proiectand propriul sistem de e-learning, accesibil nu doar studentilor inscrisi la cursurile de invatamant la distanta ci si celor de la cursurile de zi.

Exista o serie de denumiri pentru invatamantul la distanta facilitat de internet e-learning, Web Based Learning ( WBT), Distance Learning (DL), Online Learning (OL), Mobile Learning (m-Learning) etc.

Elementele ce intra in componenta sistemelor e-learning sunt:

- elementele de tehnologie, ce includ suportul hardware - reteaua informatica (Internetul), terminalele studentilor si serverul - suportul software (aplicatiile);

- aspectele pedagogice (obiectivele urmarite, metode de invatamant specifice, evaluare, material informational);

- resursa umana implicata (studentii care participa la un astfel de proces de formare si eventual instructorul).

Majoritatea studiilor referitoare la e-learning din literatura de specialitate, puncteaza avantajele utilizarii unei astfel de metode. Dintre acestea se remarca:

- accesibilitatea – conectarea este posibila de la orice calculator cu acces la Internet;

- flexibilitate si adaptabilitate la nevoile utilizatorilor;

- nu implica un orar rigid;

- permite invatarea de acasa, dintr-un mediu familiar, ce nu necesita deplasari;

- costuri scazute in raport cu cursurile traditionale universitare;

- adaptarea invatarii la ritmul propriu al fiecarui cursant (dezideratul invatamantului modern);

- experienţe de invatare de o calitate mai buna.

Pe langa aceste avantaje se remarca o serie de dezavantaje ale utilizarii e-learningului:

- neobisnuinta de a fi autodidact ;

- lipsa unui profesor, a unui instructor;

- lipsa de interactiune cu grupul;

- un utilizator al acestui tip de program de pregatire trebuie sa dezvolte o serie de abilitati cum ar fi organizare si autodisciplina.